Rezultate

05 iul.

„A London Fête” de Coventry Patmore

All night fell hammers, shock on shock;
With echoes Newgate’s granite clang’d:
The scaffold built, at eight o’clock
They brought the man out to be hang’d.
Then came from all the people there
A single cry, that shook the air;
Mothers held up their babes to see,
Who spread their hands, and crow’d for glee;
Here a girl from her vesture tore
A rag to wave with, and join’d the roar;
There a man, with yelling tired,
Stopp’d, and the culprit’s crime inquired;
A sot, below the doom’d man dumb,
Bawl’d his health in the world to come;
These blasphemed and fought for places;
Those, half-crush’d, cast frantic faces,
To windows, where, in freedom sweet,
Others enjoy’d the wicked treat.
At last, the show’s black crisis pended;
Struggles for better standings ended;
The rabble’s lips no longer curst,
But stood agape with horrid thirst;
Thousands of breasts beat horrid hope;
Thousands of eyeballs, lit with hell,
Burnt one way all, to see the rope
Unslacken as the platform fell.
The rope flew tight; and then the roar
Burst forth afresh; less loud, but more
Confused and affrighting than before.
A few harsh tongues for ever led
The common din, the chaos of noises,
But ear could not catch what they said.
As when the realm of the damn’d rejoices
At winning a soul to its will,
That clatter and clangour of hateful voices
Sicken’d and stunn’d the air, until
The dangling corpse hung straight and still.
The show complete, the pleasure past,
The solid masses loosen’d fast:
A thief slunk off, with ample spoil,
To ply elsewhere his daily toil;
A baby strung its doll to a stick;
A mother praised the pretty trick;
Two children caught and hang’d a cat;
Two friends walk’d on, in lively chat;
And two, who had disputed places,
Went forth to fight, with murderous faces.
În Newgate toată noaptea-au bocănit
Ciocane şi-a răspuns, ritmic, granit.
Tacâmul fiind gata, la opt – bang! –
L-au scos pe omul bun de pus în ştreang;
Şi, iată, toată gloata adunată
A scos un urlet, unul, dintr-o dată,
Pe prunci mămicile-i săltau în sus
Şi ei vedeau şi gângureau nespus;
O fată-şi rupse din jupon un petic
Şi-l flutura mereu, strigând bezmetic;
Un tânăr, de strigare răguşit,
Se informa ce crime-a săvârşit.
Beat mort, cutare îi ura de zor
La mulţi ani pe tărâmul viitor.
Făcându-şi loc, mulţi înjurau pe şleau;
Mulţi, ofensaţi, striviţi, se-ngrămădeau
Pe la ferestre, unde-n voie-atâţi
Priveau spectacolul, înnebuniţi.
Se-apropie momentul aşteptat;
Bătaia pentru locuri a-ncetat;
Nu mai auzi cumplite-njurături,
Nu se mai văd decât căscate guri;
În mii de piepturi nerăbdarea creşte,
Mii de orbite ard diavoleşte;
Privirea tuturor e îndreptată
Spre trapa care va cădea îndată.
Şi cade. Şi frânghia se întinde.
Re-ncepe larma, mai puţin fierbinte
Dar mai spăimântătoare ca-nainte.
Un răget, două, vor să-ndrume iar
Tumultul gloatei, însă e-n zadar
Căci de-nţeles nu înţelege nimeni.
Aşa cum a damnaţilor mulţime
Se bucură când mai câştigă-un suflet,
S-au veselit şi-acele glasuri sparte
Cât încă leşul s-a bălăbănit
Pân-a înţepenit într-un sfârşit.
Sfârşită piesa, setea stâmpărată,
Mulţimea s-a împrăştiat pe dată:
Un hoţ a şters-o, încărcat de pradă,
De meserie-n alte părţi să-şi vadă;
O copiliţă şi-a legat păpuşa
De-un băţ, isprava-nduioşând mătuşa;
Doi puşti au gâtuit un biet cotoi;
Perechi s-au îndreptat către zăvoi;
Doi concurenţi pentru locul întâi
Rânjeau; păreau, dar nu erau momâi.
Coventry Patmore traducere de Leon Leviţchi

28 mart.

a profita

Verbul a profita vine din franceză (profiter) și înseamnă, în primul rând, „a avea un profit”. În această situație, sensul cuvântului pare a urmări, în mod special, rezultatul final mulțumitor (de cele mai multe ori sub aspect financiar) al unei acțiuni. În sens un pic mai larg, termenul se poate referi la un demers întreprins în mod special ori la capacitatea de a anticipa mersul lucrurilor și de „a folosi prilejul, ocazia pentru a beneficia de ceva”.

Cea de-a treia situație pe care am reușit să o identific este utilizarea cu semnificație depreciativă a verbului, generată de o exagerare, o extrapolare a uneia dintre nuanțele termenului – „a urmări un folos în orice împrejurare, a căuta să se obțină cu orice preț un câștig personal (fără a ține seamă de interesele altora)”. Dintre sinonime, în funcție de context, sunt menționate a se alege (cu), a beneficia, a câștiga, a folosi.

Continuare »

30 nov.

a (se) destabiliza

Verbul a (se) destabiliza nu are foarte multe sensuri şi nu pune prea multe probleme de interpretare, referindu-se la „a face să-şi piardă sau a-şi pierde stabilitatea; a-şi pierde caracterul stabil, a deveni instabil”. Termenul se formează de la antonimul său, a stabiliza, cu prefixul des-, conform unui corespondent din limba franceză (déstabiliser) şi unuia din engleză (destabilize).

Viața aduce cu sine o mulțime de elemente destabilizatoare, care distrug armonia câştigată, uneori, cu extrem de multă dificultate. Echilibrul este incredibil de fragil şi dispare brusc, prăbuşindu-se absurd într-o falie apărută nejustificat, după ani şi ani de liniște şi nemișcare, în țesătura aparent trainică a timpului ce ne este sortit.

Continuare »

05 oct.

a (se) reorienta

Verbul a (se) reorienta poate fi folosit atât cu valoare tranzitivă, cât și cu valoare reflexivă. Înseamnă „a (se) orienta într-o nouă direcție sau a face să se reorienteze” și, privindu-l în felul acesta, nu e dificil de presupus modul în care s-a format – prin derivare cu prefixul re-, de la verbul a orienta, conform modelului francez – réorienter, fiind sinonim cu a (se) readapta. În afară de aceste observații, dicționarele sunt mute.

Liniștea dicționarelor nu corespunde însă, uneori, realității, care îi cere omului modern o nesfârșită capacitate de reorientare. Rapiditatea cu care lumea din jurul lui se schimbă îi cere o flexibilitate aproape derutantă, care degenerează deseori într-un cameleonism dezgustător. Dar fără a lua în seamă extremele negative, puterea de adaptare și readaptare este un atu pe care oricine îl are îl apreciază.

Continuare »

03 feb.

Biblioteca Universităţii Statului Indiana îşi adaugă la colecţia sa de manuscrise un dicţionar din secolul al XV-lea

Biblioteca “Cunningham Memorial” a Universităţii Statului Indiana şi-a adăugat un dicţionar rar la valoroasa sa Colecţie Cordell. Unul dintre primele exemplare cunoscute ale dicţionarului german-latin „Vocabularius incipiens teutonicum ante latinum” a fost publicat în 1495 de Johann Gruninger. Micul in-quarto şi-a păstrat legătura originală şi are doar câteva pete.

Dicţionarul are 382 de pagini care nu au fost numerotate de la tiparniţă, ci de mână, cu cerneală, posibil de unul dintre deţinătorii săi. Dicţionarul incunabul – termen care face referire la o carte tipărită înainte de 1501 în Europa – este legat într-o piele de porc de către călugării augustini de la mânăstirea Sf. Michaels din Ulm. Paginile de gardă sunt albe ca zăpada, iar manuscrisul este în cerneală şi cu rubrici, atât de intacte de parcă ar fi create în vremurile noastre, menţionează David Vancil, curator emerit al Colecţiei Cordell.

Continuare »

16 iun.

a (se) descuraja

Verbul a (se) descuraja face parte dintre cele monosemantice. Este venit din franceză (décourager) şi înseamnă „a-şi pierde sau a face pe cineva să-şi piardă curajul, entuziasmul, speranţa, siguranţa în forţele proprii”. Sinonimele sunt destul de larg utilizate – a (se) demoraliza, a (se) deprima, a (se) demobiliza, a demonta, a descumpăni. Antonimele sunt mai puţin numeroase, dar apar şi ele foarte des în limba vorbită: a îmbărbăta, a încuraja.

În cariera mea de profesor, am observat că unul dintre momentele de cotitură în viaţa omului, dominat în mod cu totul agresiv de descurajare, este preziua marilor examene. (Nu, nu doar pentru tinerii candidaţi, ci şi pentru părinţii lor, dar nu asta interesează acum.) Sentimentul neputinţei, conştiinţa imperfecţiunii, presimţirea imposibilităţii, devin toate parte a fiinţei, se acutizează şi instaurează un regim absolut dominat de „nu înţeleg!, nu ştiu!, nu pot!”

Continuare »

© 2024 blog.ro-en.ro