01 oct.
„Sufletul satului” de Lucian Blaga
| Copilo, pune-ţi mânile pe genunchii mei. Eu cred că veşnicia s-a născut la sat. Aici orice gând e mai încet, şi inima-ţi zvâcneşte mai rar, ca şi cum nu ţi-ar bate în piept, ci adânc în pământ undeva. Aici se vindecă setea de mântuire şi dacă ţi-ai sângerat picioarele te aşezi pe un podmol de lut. |
Little girl, put your hands on my knees. I think that eternity was country-born. Here every thought is slower, and the heart throbs at a quieter pace, as if it were not beating in your breast but deep in the earth somewhere. Here your thirst for redemption is healed and if your feet are bleeding you sit down on a bank of clay. |
| Uite, e seară. Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi, ca un miros sfios de iarbă tăiată, ca o cădere de fum din streşini de paie, ca un joc de iezi pe morminte înalte. |
Look, it is evening. The soul of the villages flutters by like a shy odour of mown grass, like a fall of smoke from thatched roofs, like kids frisking on high graves. |
| Poezie de Lucian Blaga | Traducere de Dan Duţescu |