13 aug.

a martiriza

Verbul a martiriza are drept semnificaţie de bază supunerea cuiva la un martiriu, stabilind sinonimie (prin extindere de sens) cu a chinui, a maltrata, a tortura, a schingiui. Termenul are o conotaţie puternic religioasă, putându-se referi şi la trecerea în rândul martirilor a celor care au avut de îndurat chinuri îngrozitoare pentru ideile, convingerile lor, acceptând condamnarea la moarte fără a se dezice de credinţa creştină. Iar pentru această suferinţă intensă şi prelungită, mai ales morală, echivalentele semantice sunt martiraj, mucenicie, supliciu, calvar.

În calendarul creştin-ortodox român este înscrisă, mărturie peste timp a istoriei noastre zbuciumate, muceniceasca moarte a voievodului Ţării Româneşti, Constantin Brâncoveanu, împreună cu fiii (Constantin, Ştefan, Radu şi Matei) şi ginerele său, vistiernicul Ianache Văcărescu. Cu o domnie extrem de îndelungată (peste un sfert de secol) pentru dificila perioadă a istoriei româneşti despre care discutăm, Brâncoveanu rămâne una dintre personalităţile luminoase ale culturii noastre, reuşind să găsească un echilibru în timpuri nesigure şi să încurajeze creaţia în vremuri de distrugere. Domnia sa rămâne drept un model din punct de vedere al dezvoltării culturale şi al ocrotirii neabătute a ortodoxismului. Mazilit de turci şi supus la cazne pentru a dezvălui locul unde-şi ascunsese bogăţiile fabuloase, Brâncoveanu este obligat a suporta blestemul de neconceput, inimaginabil pentru orice părinte: acela de a-şi vedea copiii murind. S-au prăbuşit unul câte unul în faţa călăului, în timp ce voievodul era nevoit să asiste neputincios. O să-mi rămână mereu în minte imaginea unui om sfâşiat de groază şi înmărmurit de durere, aşa cum gândul meu de copil încerca să-şi închipuie ce-ar putea presupune o astfel de osândă… Nu cred până azi că pot înţelege… Constantin Brâncoveanu a rămas în memoria colectivă a neamului drept păstrător al credinţei şi apărător al religiei drepte, în numele căreia niciun sacrificiu nu este prea mare, nicio moarte nu este în van. Demnitatea mai presus de robie, de orice fel ar fi ea.

Adauga un comentariu!



Alte articole pe subiecte similare

  • a răstigni: Verbul a răstigni înseamnă, în primul rând, „a ucide în chinuri pe cineva, pironindu-l cu ...
  • a mucenicí: Verbul a mucenicí are o arie de utilizare foarte redusă, fiind un derivat al substantivului ...
  • a munci: Verbul a munci este unul fundamental pentru fiinţarea umană, care presupune desfăşurarea unei activităţi conştiente, ...
  • a (se) uni: Verbul a (se) uni înseamnă, în primul rând, „a (se) aduna unul lângă altul pentru ...
  • a învinge: Verbul a învinge se referă, într-o primă accepţie, la rezultatul unilateral al unei confruntări dintre ...

© 2024 blog.ro-en.ro