Rezultate

20 aug.

„Cine dintre noi” de Ana Blandiana

Când pleci,
Nu ştiu care dintre noi a plecat,
Când întind mâna
Nu ştiu dacă nu mă caut pe mine,
Când îţi spun: te iubesc,
Nu ştiu dacă nu mie îmi spun
Şi mi se face ruşine.
Odinioară
Ştiam cum arăţi,
Erai
Nespus de înalt şi de subţire,
Ştiam de unde-ncepi
Şi unde mă sfârşesc,
Îţi găseam uşor
Buzele, gâtul,
Clavicula dulce,
Umărul copilăresc.
De mult, îmi amintesc,
Eram doi,
Ţin minte cum ne ţineam de mână…
Cine-a fost înfrânt dintre noi ?
Cine-a putut să rămână?
Singurul trup este al tău
Sau al meu?
Şi mi-e atât de dor
De cine?
Numai tăcând,
Cu ochii-nchişi, cu dinţii strânşi,
Mai pot să te distrug
Cu greu
În mine.
When you leave,
I don’t know which one of us has left.
When I stretch out my hand,
I don’t know if it not me
I am groping for.
When I say to you, „I love you”,
I don’t know if it not to me that I am saying it –
And I feel ashamed.
Once
I knew what you were like.
You were
So tall and so slender,
I knew where you began
And where I ended.
I could easily find
Your lips, your neck,
Your sweet collar bone,
Your boyish shoulder,
Long ago, I remember,
There were two of us,
I recall how we where holding hands –
Which of us was defeated?
Which of us managed to remain?
Is this one body yours
Or mine?
Only in silence,
With closed eyes, with clenched teeth,
I can still destroy you…
But how hard
Within me.
Poezie de Ana Blandiana Traducere de Dan Duţescu

18 iun.

„As Ye Came from the Holy Land” de Walter Raleigh

As ye came from the holy land
Of Walsinghame,
Met you not with my true love
By the way as you came?
Cum veneai dinspre Walsingham,
Pământ sfânt, colţ de rai,
Dragostea-mi n-ai întâlnit
Pe drum, cum veneai?


Continuare »

02 iun.

a (se) maturiza

Verbul a (se) maturiza este unul cuminte, care are doar două sensuri importante. Primul dintre acestea este cel denotativ, propriu, care se referă la procesul biologic, determinat de îmbătrânirea organismelor vii sub puterea neabătută a trecerii timpului – „a deveni sau a face să devină matur, a atinge maturitatea”, sinonim cu a (se) matura.

Cel de-al doilea sens este cel figurat, care îmi pare mie chiar mai des folosit şi care are conotaţii pozitive – „a ajunge sau a face să-şi însuşească o bogată experienţă, multe cunoştinţe, un mod echilibrat, plin de răspundere, de a judeca; a atinge maturitatea spirituală”. Este sinonim cu a (se) coace – având şi acesta, desigur, sens figurat.

Continuare »

26 mai

a îmbătrâni

Verbul a îmbătrâni pare a fi unul trist, pentru că oamenii tind să-l privească unilateral, prin prisma relelor pe care le presupune. Înseamnă „a deveni bătrân” atunci când se referă la procesul firesc, natural al trecerii prin ani. Dar se poate referi, de asemenea, la lucruri sau oameni ale căror acţiuni „fac pe cineva să devină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.)”, ori la obiecte sau artificii al căror efect „face pe cineva să pară mai bătrân decât este în realitate, îi dă înfăţişare bătrânicioasă”.

Termenul nu se foloseşte doar pentru oameni (ori pentru organisme vii, de fapt), din simplul motiv că timpul nu iartă pe nimeni şi nimic. Astfel, utilizat pentru maşini, unelte şi materiale, înseamnă „a-şi schimba în mod lent structura şi proprietăţile caracteristice (prin degradare)”, fiind sinonim cu a se învechi. Iar dacă tot am ajuns la elemente echivalente, ar mai fi de amintit verbe precum a se trece, a se veşteji, a (se) mători (învechit) şi a (se) maturiza. Iar omul îşi înţelege, prin ele, apropierea de moarte. Mie mi se pare puţin altfel.

Continuare »

27 mai

a (se) cunoaşte

Verbul a cunoaşte are, într-un sens extrem de larg, următoarele semnificaţii: „a lua cunoştinţă de obiectele şi de fenomenele înconjurătoare, reflectate în conştiinţă; a stabili în chip obiectiv natura, proprietăţile, relaţiile dintre fenomene, a le da o interpretare conformă cu adevărul”. Într-un sens mai puţin riguros (dar, probabil, mai adecvat limitelor cunoaşterii umane), verbul înseamnă „a avea sau a dobândi cunoştinţe pe baza studiului, a experienţei; a fi luat la cunoştinţă de ceva”.

Cât despre obiectivitate şi adevăr… cel puţin atunci când e vorba despre cunoaşterea oamenilor („a şti, a afla cine este cineva”), mi se pare că, de fapt, participarea afectivă, emoţia, căldura sentimentelor, doar ele ne permit să cunoaştem cu adevărat oamenii din jurul nostru. Celor care ne privesc obiectiv, ca pe obiecte de studiu, de obicei nu le permitem accesul în intimitatea firească, cea care ne dezvăluie esenţa, deci cunoaşterea lor e indirectă şi eronată. Sigur, puteţi să-mi explicaţi cum e cu psihologia, dar sunteţi siguri că v-aţi vrea viaţa trăită între oameni-psiholog?…

Continuare »

08 mai

„Psalm” de Lucian Blaga

O durere totdeauna mi-a fost singurătatea ta ascunsă
Dumnezeule, dar ce era să fac?
Când eram copil mă jucam cu tine
şi-n închipuire te desfăceam cum desfaci o jucărie.
Apoi sălbăticia mi-a crescut,
cântările mi-au pierit,
şi fără să-mi fi fost vreodată aproape
te-am pierdut pentru totdeauna
în ţărână, în foc, în văzduh şi pe ape.
Your hidden solitude always made me sad,
but what could I do, God?
When I was a child, I played with you
and in imagination took you to pieces like a toy.
Then my wildness grew and my songs died,
and without your being with me
I lost you forever
in earth, in air, in fire, in water.
Între răsăritul de soare şi-apusul de soare
sunt numai tină şi rană.
În cer te-ai închis ca-ntr-un coșciug.
O, de n-ai fi mai înrudit cu moartea
decât cu vieaţa,
mi-ai vorbi. De-acolo unde eşti,
din pământ ori din poveste mi-ai vorbi.
From sunrise to sunset I am
plague and mud.
You have shut yourself always in the sky as in a coffin
and if you were not closer kin to death than to life
you would speak to me from where you are
you would speak to me from within the earth, within the tale.
În spinii de-aci arată-te Doamne,
să ştiu ce-aştepţi de la mine.
Să prind din văzduh suliţa veninoasă
din adânc azvârlită de altul să te rănească subt àripi?
Ori nu doreşti nimic?
Eşti muta, neclintita identitate
(rotunjit în sine a este a),
nu ceri nimic. Nici măcar rugăciunea mea.
Show me, God, here among the thorns
what is it you want of me.
To catch in the air the poisoned spear others threw
from the depths to wound you beneath your wings?
Or do you want nothing of me?
You are still, mute identity,
(alpha round itself is alpha),
and you ask me for nothing, not even for my prayers.
Iată, stelele intră în lume
deodată cu întrebătoarele mele tristeţi.
Iată, e noapte fără ferestre-nafară.
Dumnezeule, de-acum ce mă fac?
În mijlocul tău mă dezbrac. Mă dezbrac de trup
ca de-o haină pe care-o laşi în drum.
Look at the stars coming into the world
with my own questioning griefs.
It is night, and there are no windows in it.
What am I to do from now on, God?
In you I take off my body
as if it were an old suit left in the middle of the road.
Lucian Blaga traducere de R. MacGregor-Hastie

© 2024 blog.ro-en.ro