Biblioteca “Cunningham Memorial” a Universităţii Statului Indiana şi-a adăugat un dicţionar rar la valoroasa sa Colecţie Cordell. Unul dintre primele exemplare cunoscute ale dicţionarului german-latin „Vocabularius incipiens teutonicum ante latinum” a fost publicat în 1495 de Johann Gruninger. Micul in-quarto şi-a păstrat legătura originală şi are doar câteva pete.

Dicţionarul are 382 de pagini care nu au fost numerotate de la tiparniţă, ci de mână, cu cerneală, posibil de unul dintre deţinătorii săi. Dicţionarul incunabul – termen care face referire la o carte tipărită înainte de 1501 în Europa – este legat într-o piele de porc de către călugării augustini de la mânăstirea Sf. Michaels din Ulm. Paginile de gardă sunt albe ca zăpada, iar manuscrisul este în cerneală şi cu rubrici, atât de intacte de parcă ar fi create în vremurile noastre, menţionează David Vancil, curator emerit al Colecţiei Cordell.

Continuare »

Verbul a (se) fortifica face parte dintre cele a căror pătrundere în limba română poate fi asociată fenomenului lingvistic numit relatinizare. Acesta a fost împrumutat din limba latină (din fortificare), unul dintre elementele care au favorizat acest proces fiind şi existenţa unor termeni similari în alte limbi romanice – franţuzescul fortifier, de la care l-am primit, direct, şi pe a (se) fortifia.

Are două sensuri de bază, unul utilizându-se în domeniul militar şi însemnând „a întări un loc prin lucrări de fortificaţie”. În această situaţie, termenul poate avea în vedere aşezări ori linii de luptă, fiind sinonim cu a consolida ori cu a (se) retranşa, care se foloseşte extrem de rar. De asemenea, e interesantă echivalenţa cu a (se) întemeia, o accepţie mai veche a acestuia referindu-se la stabilirea unui nou oraş.

Celălalt sens al verbului a (se) fortifica face trimitere la „a face ca organismul să fie mai puternic, mai rezistent, a face mai robust, a face să capete forţe fizice şi morale”, fiind sinonim cu a (se) căli, a (se) fortifia, a (se) oţeli sau, uneori, cu a (se) întrema. Dintre antonime, dicţionarele precizează câteva, doar pentru această a doua accepţie a cuvântului – a se hârbui, a se ramoli, a slăbi.

Continuare »

Verbul a gerui a fost o mare surpriză pentru mine, pentru că nici nu bănuiam că există. L-am descoperit anul acesta, într-o iarnă cum nu-mi aduc aminte să mai fi trăit vreodată, poate tot aşa rară la noi, ca şi cuvântul despre care vorbesc. Cum lesne se poate bănui, acesta este un derivat al substantivului ger, referindu-se la „a se face, a fi foarte frig, a se lăsa ger”. Dicţionarul Ortografic precizează formele pentru persoana a treia – prezentul geruieşte, imperfectul geruia şi conjunctivul să geruiască. În unele zone ale ţării, se foloseşte cu referire la rufele care pot fi „scoase la ger să se usuce şi să se înălbească”.

Continuare »

Expresia „my better half” („jumătatea mea mai bună”) – cu referire la soţie, desigur – este considerată a fi explicită. De fapt, expresia derivă dintr-o legendă din Orientul Mijlociu. Se presupune că un beduin a fost condamnat la moarte, însă soţia acestuia l-a implorat pe conducătorul tribului să nu-i pedepsească soţul. Aceasta a motivat că, întrucât erau căsătoriţi, erau „unul”, iar pedepsindu-l pe el însemna că o pedepseşte şi pe ea (fiind jumătatea lui nevinovată). Conducătorul tribului, surprins, a luat de bun argumentul şi l-a eliberat pe bărbat. Astfel, viaţa bărbatului a fost salvată de „jumătatea lui mai bună”.

Mama îl ia de la grădiniţă pe micuţul Ionică.
– Cum a fost astăzi, puişor?
– O ştii pe Maria, prietena mea? Am cerut-o de soţie…
Surprinsă şi amuzată, mama întreaă:
– Şi ea ce a zis?!
– Nu prea am înţeles… Mami, ce-i ăla contract prenupţial?

Următoarea anecdotă circulă în mai multe variante, inclusiv una care îi are ca protagonişti pe Barack Obama şi pe soţia sa, variantă care în mod cert nu este reală. Anecdota datează din 2000, când Bill Clinton s-a întâlnit cu Yoshiro Mori, dar există îndoieli şi asupra veridicităţii acestei variante. Oricum, este foarte amuzantă.

Cu câteva zile în urmă, primul ministru japonez Yoshiro Mori a luat câteva lecţii de engleză înaintea vizitei la Washington, unde urma să-l întâlnească pe preşedintele Bill Clinton.

Profesorul de engleză i-a spus primului ministru că atunci când va da mâna cu preşedintele Bill Clinton să spună „How are you?”. Apoi Bill Clinton va răspunde „I am fine, and you?”. Urmează replica „Me too”. După acestea, translatorii vor prelua conversaţia şi totul va fi simplu.

Când Yoshiro Mori s-a întâlnit cu Bill Clinton, din greşeală a spus „Who are you?” în loc de „How are you?”

Bill Clinton a fost surprins, dar a răspuns totuşi cu umor: „Well, I’m Hillary’s husband, ha-ha…”

Apoi Yoshiro Mori a răspuns cum învăţase: ‘Me too, ha-ha…” După care s-a lăsat o linişte stânjenitoare.