Rezultate

04 oct.

„Rest” de Christina Rossetti

O Earth, lie heavily upon her eyes;
Seal her sweet eyes weary of watching, Earth;
Lie close around her; leave no room for mirth
With its harsh laughter, nor for sound of sighs.
She hath no questions, she hath no replies,
Hush’d in and curtain’d with a blessed dearth
Of all that irk’d her from the hour of birth;
With stillness that is almost Paradise.
Darkness more clear than noonday holdeth her,
Silence more musical than any song;
Even her very heart has ceased to stir:
Until the morning of Eternity
Her rest shall not begin nor end, but be;
And when she wakes she will not think it long.
Apasă greu pe ochii ei, tu, Glie,
Trudiţii ochi pecetluie-i, Pământ;
Cuprinde-o strâns; să n-ajungă-n mormânt
Trist vaier, nici stridentă voioşie.
Ea nu întreabă, nici răspunde, şi e
Tăcută şi-ocrotită, ne-ndurând,
În, parcă, pacea raiului cel sfânt,
Mâhniri ursite nouă din pruncie.
Nopţi limpezi ca amiezile o scaldă,
Tăcerea-ntrece cântecul de lire,
Sub sânu-i stâng nimic nu mai tresaltă;
Hăt până-n dimineaţa Veşniciei
Făr’ de-nceput nici capăt tihna fie-i –
Şi n-o să-i pară lungă la trezire…
Christina Rossetti traducere de Tudor Dorin

20 sept.

„A Pict Song” de Rudyard Kipling

Rome never looks where she treads.
Always her heavy hooves fall
On our stomachs, our hearts or our heads;
And Rome never heeds when we bawl.
Her sentries pass on—that is all,
And we gather behind them in hordes,
And plot to reconquer the Wall,
With only our tongues for our swords.
Pe drum Roma calcă de-a dreptul.
Copitele-i greu ne apasă
Mereu capul, pântecul, pieptul;
De răcnete Romei nu-i pasă.
Străjerii trec ţepeni, şi noi
Din spate ne strângem în hoarde,
Vrem Zidul să-l luăm înapoi,
Cu-al vorbei tăiş, nu cu darde.
We are the Little Folk—we!
Too little to love or to hate.
Leave us alone and you’ll see
How we can drag down the State!
We are the worm in the wood!
We are the rot at the root!
We are the taint in the blood!
We are the thorn in the foot!
Noi – noi suntem Clanul-Pitic,
Prea mic spre-a-l iubi ori urî;
Ci daţi-ne pace un pic,
Şi Urbea vom şti doborî!
Noi suntem omida din lemne,
Suntem putregai în tulpini,
În sânge suspectele semne,
Noi suntem ca-n talpă un spin!
Mistletoe killing an oak—
Rats gnawing cables in two—
Moths making holes in a cloak—
How they must love what they do!
Yes—and we Little Folk too,
We are busy as they—
Working our works out of view—
Watch, and you’ll see it some day!
Guzganii când funia taie –
Când vâscul dă tufei de hac –
Când borţi sapă molia-n straie –
Grozav îi încântă ce fac!
Da – şi noi, Norodul-Pitic,
Suntem ca şi ei ocupaţi –
Urzim (…dar voi nu ştiţi nimic) –
Odată şi-odat’ o s-aflaţi!
No indeed! We are not strong,
But we know Peoples that are.
Yes, and we’ll guide them along
To smash and destroy you in War!
We shall be slaves just the same?
Yes, we have always been slaves,
But you—you will die of the shame,
And then we shall dance on your graves!
Nu, n-avem vlagă, dar ştim
Pe alţii mai vajnici ca noi.
Da, şi-o să-i călăuzim
Bucăţi să vă facă-n război!
Noi tot sclavi rămâne-vom? Bine!
Căci tot sclavi am fost şi nainte!
Voi – voi veţi muri de ruşine,
Şi vă vom dansa pe morminte!
We are the Little Folk, we, etc. Noi – noi suntem Clanul-Pitic etc.
Rudyard Kipling traducere de Tudor Dorin

13 sept.

„A Forsaken Garden” de Algernon Charles Swinburne

In a coign of the cliff between lowland and highland,
At the sea-down’s edge between windward and lee,
Walled round with rocks as an inland island,
The ghost of a garden fronts the sea.
A girdle of brushwood and thorn encloses
The steep square slope of the blossomless bed
Where the weeds that grew green from the graves of its roses
Now lie dead.
Pe-un pinten pietros între culmi şi câmpie,
La poala colinei mereu bântuită de vânt,
Cu stânci îngrădită, grădina stafie
Înfruntă al mării frământ.
Un brâu de spini şi ciulini cuprinde
Piezişa costişă de flori azi deşartă,
Iar iarba sălbatecă de pe-ale rozei morminte
E moartă.


Continuare »

11 sept.

a (se) deschide

Verbul a (se) deschide vine din latinescul discludere și are numeroase utilizări, dată fiind vechimea sa în limbă. Mai întâi de toate, are în vedere acțiunea de „a da la o parte, a împinge în lături ceva care închide”, referindu-se la o ușă, o fereastră, un capac etc., scopul fiind acela de „a descoperi deschizătura de acces într-o încăpere sau într-un spațiu”. Nuanța reflexivă are în atenție obiectul așezat la intrare și presupune „a lăsa liber accesul sau vederea” ori „a da spre”.

Un alt sens extrem de des folosit este echivalent cu „a desface, a face să nu mai fie împreunat sau strâns”. Foarte interesante mi se par aici expresiile construite pe această semnificație, pentru că toate au un sens propriu, dar și un sens figurat: a deschide gura, a deschide ochii, a deschide mâna, a deschide brațele – au în vedere atât acțiunea propriu-zisă, fizică a corpului uman, cât și sentimente ori calități umane simbolizate de aceste gesturi.

În altă ordine de idei, termenul se poate referi la îndepărtarea terenurilor sterile situate deasupra unui zăcământ, la dezlipirea unui plic și despăturirea unei scrisori, la desfacerea unei cărți ori a unui caiet la o anumită pagină, la intervențiile chirurgicale în organele corpului, la pământ sau la ape, la răni ori la flori, la peisaje și priveliști care se înfățișează vederii, la drumuri, la acțiuni juridice, la jocuri de toate felurile, la instituții și școli, la expresii ale feței, la culori ori vocale.

Continuare »

16 aug.

„Lucifer in Starlight” de George Meredith

On a starred night Prince Lucifer uprose.
Tired of his dark dominion swung the fiend
Above the rolling ball in cloud part screened,
Where sinners hugged their spectre of repose.
Prin aştri, noaptea, Lucifer suia.
Scârbit de schiptru-i, se rotea Cel-Rău
Între pământ şi cer, prin sumbrul tău;
Jos, omul cuipeş umbra-i săruta –
Poor prey to his hot fit of pride were those.
And now upon his western wing he leaned,
Now his huge bulk o’er Afric’s sands careened,
Now the black planet shadowed Arctic snows.
Sărman prinos trufaşului călău…
Când către veste cârmea cu aripa,
Când, stins planet, gonea spre Africa
Sau arctice zăpezi. – Hăt sus, în hău
Soaring through wider zones that pricked his scars
With memory of the old revolt from Awe,
He reached a middle height, and at the stars,
Which are the brain of heaven, he looked, and sank.
Around the ancient track marched, rank on rank,
The army of unalterable law.
Zvâcnind, şi-aduse-aminte ce răni grele
Îl ard de când vru LUI să-i pună stavili,
Şi către-al nopţii creier, către stele
Privind… se scufundă. – Pe vechi făgaşe,
În strânse rânduri-rânduri uriaşe,
Păşea oştirea neclintitei pravili.
George Meredith traducere de Tudor Dorin

09 aug.

„Disillusioned” de Lewis Carroll

I painted her a gushing thing,
With years about a score;
I little thought to find they were
At least a dozen more;
My fancy gave her eyes of blue,
A curly auburn head:
I came to find the blue a green,
The auburn turned to red.
Doream vreo douăzeci de ani
Portretul ei s-arate,
Dar arăta mai mulţi de-atât
Şi încă jumătate;
Închipuisem ochi albaştri
Şi părul blond, buclat,
Dar verde a ieşit albastrul
Şi blondul, vai, roşcat.
She boxed my ears this morning,
They tingled very much;
I own that I could wish her
A somewhat lighter touch;
And if you ask me how
Her charms might be improved,
I would not have them added to,
But just a few removed!
Obraji şi buze le-am vopsit
Cu-a flăcărilor pară,
Nebănuind că şi pe nas
Roşeaţa o s-apară.
Visasem linii moi, un zâmbet
De graţie calină,
Dar n-am văzut decât un rânjet
Şi straturi de slănină.
She has the bear’s ethereal grace,
The bland hyena’s laugh,
The footstep of the elephant,
The neck of a giraffe;
I love her still, believe me,
Though my heart its passion hides;
„She’s all my fancy painted her,’
But oh! how much besides!
Ea are graţia ursoaicei
Şi râsul de hienă,
Un pas cam ca de elefant
Şi-un gât ca de balenă.
Dar o iubesc şi nu-s în stare
Din inima-mi s-o scot;
Ea-i tot ce-am zugrăvit cu gândul
Şi încă nu e tot.
Lewis Carroll traducere de Leon Leviţchi

© 2024 blog.ro-en.ro