| Child of the pure unclouded brow And dreaming eyes of wonder! Though time be fleet, and I and thou Are half a life asunder, Thy loving smile will surely hail The love-gift of a fairy-tale. |
Copil cu fruntea pură, făr’ de nor, Şi cu minuni în ochi de vise plini! Deşi-i fugară vremea – eu cobor, Pe când tu sui mereu, cu paşii lini – Surâsul tău cu drag va-ntâmpina Darul iubirii în povestea mea. |
Pentru verbul a doborî, dicționarul trimite la forma a oborî, care vine din slava veche. Primul sens al termenului înseamnă „a da jos, a culca la pământ”, iar aceasta este și accepția cel mai des utilizată. În alte situații, verbul poate să se refere la „a face să se desprindă și să cadă din locul unde este fixat, atârnat, agățat” sau „a face să cadă o ființă sau un obiect care zboară sau plutește prin aer”. O utilizare aparte a termenului are în vedere recordurile sportive: „a depăși cel mai bun rezultat anterior, a bate recordul existent”, fiind echivalent al lui a depăși.
Sinonimele sunt destul de numeroase: a arunca, a azvârli, a întinde, a lungi, a răsturna, a dărâma, a trânti, a prăbuși, a prăvăli, a ucide sau a vâna (despre animale), a detrona, a înfrânge, a învinge, a împovăra, a supune, a distruge, a răpune (în luptă), a ajunge, a birui, a copleși, a năpădi, a podidi, a răzbi, a cuprinde, a covârși (pentru boli, suferințe, oboseală, stări fizice sau psihice etc.), a nimici, a stârpi, a lichida ori a desființa (sens figurat, referindu-se la stări de lucruri, situații, concepții, teorii etc.).
Continuare »
| Cold in the earth—and the deep snow piled above thee, Far, far removed, cold in the dreary grave! Have I forgot, my only Love, to love thee, Severed at last by Time’s all-severing wave? |
Dormi în pământ, sub nea, dormi în neştire; în rece groapă dormi, pe cellalt mal. Au te-am uitat, tu, singura-mi iubire, de care mă desparte-al vremii val? |
| When Earth’s last picture is painted And the tubes are twisted and dried When the oldest colors have faded And the youngest critic has died We shall rest, and faith, we shall need it Lie down for an aeon or two ‘Till the Master of all good workmen Shall put us to work anew. |
Când va fi zugrăvit ăst ultim tablou, şi paletele goale, Când mort va fi ultimul critic, şi culorile pale, Vom lua un repaos – zău, mult necesar – un eon sau chiar doi Până ce Maistorul Bunelor Calfe ne-o pune la trebile noi. |
| And those that were good shall be happy They’ll sit in a golden chair They’ll splash at a ten league canvas With brushes of comet’s hair They’ll find real saints to draw from Magdalene, Peter, and Paul They’ll work for an age at a sitting And never be tired at all. |
Cei buni stând în jeţuri de aur vor fi fericiţi, pe-ndelete Plimbând pe o pânză cât şesul peneluri din păr de comete. Veni-vor sfinţi (Petru şi Pavel şi alţii) model să le fie; Durata şedinţei de poză putând depăşi o vecie. |
| And only the Master shall praise us. And only the Master shall blame. And no one will work for the money. No one will work for the fame. But each for the joy of the working, And each, in his separate star, Will draw the thing as he sees it. For the God of things as they are! |
Doar Maistorul ne-o lăuda; şi să mustre doar Maistorul poate; Şi nu vei lucra pentru bani, şi nici pentru celebritate, Ci (toţi) pentru-a muncii plăcere, sub propria zodie stând; Picta-vei cum tu vezi „modelul”, şi-aşa cum „modelele” sunt. |
| Rudyard Kipling | traducere de Tudor Dorin |
At a diplomatic reception, the Mexican general appeared in a magnificent uniform, liberally bespattered with medals and decorations. „That’s most impressive,” said the US ambassador. „Tell me, general, what did you get all those for?”
„In your money,” replied the Mexican general, „about five dollars!”
| Here come I to my own again, Fed, forgiven and known again, Claimed by bone of my bone again And cheered by flesh of my flesh. The fatted calf is dressed for me, But the husks have greater zest for me, I think my pigs will be best for me, So I’m off to the Yards afresh. |
Întorsu-m-am, iată, iar acasă, Iertat şi primit iar în casă, Drăgălit de cosângeni ca să Îi las a mă strânge la sân. Din viţelul cel gras în blid mi-au pus, Dar roşcovele-mi par mai presus… Şi ei blânzi ca porcii mei blânzi parcă nu-s, Aşa că plec iar la stăpân. |
© 2024 blog.ro-en.ro