15 nov.
„The Prodigal Son” de Rudyard Kipling
| Here come I to my own again, Fed, forgiven and known again, Claimed by bone of my bone again And cheered by flesh of my flesh. The fatted calf is dressed for me, But the husks have greater zest for me, I think my pigs will be best for me, So I’m off to the Yards afresh. |
Întorsu-m-am, iată, iar acasă, Iertat şi primit iar în casă, Drăgălit de cosângeni ca să Îi las a mă strânge la sân. Din viţelul cel gras în blid mi-au pus, Dar roşcovele-mi par mai presus… Şi ei blânzi ca porcii mei blânzi parcă nu-s, Aşa că plec iar la stăpân. |
| I never was very refined, you see, (And it weighs on my brother’s mind, you see) But there’s no reproach among swine, d’you see, For being a bit of a swine. So I’m off with wallet and staff to eat The bread that is three parts chaff to wheat, But glory be! – there’s a laugh to it, Which isn’t the case when we dine. |
Eu n-am prea dat numai dovezi de bun-gust (Fapt slut pentr-un frate cu creier îngust), Dar a fi cam godac nu-i prilej de dezgust Într-o ambianţă porcină. O iau deci din loc, cu merinde-n boccea (Trei sferturi din pleavă posmagu-mi plăcea, Căci altfel doar e azima – jur! – cea mai cea Necum cum e-acasă la cină). |
| My father glooms and advises me, My brother sulks and despises me, And Mother catechises me Till I want to go out and swear. And, in spite of the butler’s gravity, I know that the servants have it I Am a monster of moral depravity, And I’m damned if I think it’s fair! |
Tata mă-ntristă cu-a sale poveţe Frate-meu plin de dispreţ e, Şi mama tot vrea să mă-nveţe, Că-mi vine să fug ocărând, Măcar că-i slugarnic mereu, În ochii vechiului eu Sunt cel mai stricat derbedeu… Şi-al naibii să fiu dacă sunt! |
| I wasted my substance, I know I did, On riotous living, so I did, But there’s nothing on record to show I did Worse than my betters have done. They talk of the money I spent out there – They hint at the pace that I went out there – But they all forget I was sent out there Alone as a rich man’s son. |
M-am irosit eu însumi, ştiu, aşa e, Trăind, aşa e, în hărmălaie, Dar nu şade scris pe vreo foaie, Că eu fui mai breaz decât tata. Ei spun că bănetul pe-aiuri vânturat – Cârtesc despre căi ce haihui le-am călcat – Dar uită c-am fost, când aiuri am plecat, Un fiu (doar atât!) de bani-gata. |
| So I was a mark for plunder at once, And lost my cash (can you wonder?) at once, But I didn’t give up and knock under at once, I worked in the Yards, for a spell, Where I spent my nights and my days with hogs. And shared their milk and maize with hogs, Till, I guess, I have learned what pays with hogs And – I have that knowledge to sell! |
Deci fost-am ţinta lotrilor pe loc Şi banii-au luat-o (ce te miri?) din loc, Dar n-am cedat şi n-am căzut deloc. Un timp la conace lucrând, Păzeam zi şi noapte purcei, Împărţeam terci şi zeamă cu ei, C-am cam învăţat cum să-i iei Şi-am strâns minte-n cap să şi vând. |
| So back I go to my job again, Not so easy to rob again, Or quite so ready to sob again On any neck that’s around. I’m leaving, Pater. Good-bye to you! God bless you, Mater! I’ll write to you! I wouldn’t be impolite to you, But, Brother, you are a hound! |
Mă întorc deci la vechi treburi iar; Nu-i lesne să fii iar coţcar, Sau iar să te tângui cu-amar Pe umărul oricui găseşti… Plec, tată. Cel-bun să te ţie! Cu bine, mămucă! Ţi-oi scrie… N-aş vrea supărare să fie; Ci, frate, tu, rea javră mi-eşti!… |
| Rudyard Kipling | traducere de Tudor Dorin |