Oricine a scris mesaje prin e-mail cunoaşte acel „Re:” care se adaugă automat înaintea subiectului atunci când se dă un răspuns şi acel „Fw:” care se adaugă atunci când mesajul este trimis mai departe altcuiva. În mod cert, „fw” este abreviere de la „forward” (cu sensul de „redirecţionare”, când este vorba de e-mail). Cei mai mulţi cred că şi „re” este abreviere de la „reply” („răspuns”) sau chiar alte cuvinte care încep astfel. De fapt, „re” este un cuvânt de sine stătător, cu o existenţă veche în limba engleză, care înseamnă „referitor la”. Fiind un cuvânt alcătuit din doar două litere, se dovedeşte foarte practic în astfel de situaţii.

Verbul a descânta face parte dintre acele cuvinte care pe mine mă încântă: acelea care vorbesc despre ele însele. Mi se par fantastice înlănţuiri de sunete care spun că darul lor este acela de a crea. Dicţionarul ni-l explică prin descrierea ritualului de descântare, care include rostiri de versuri, gesturi magice şi puterea de îndepărtare a farmecelor rele sau de vindecare a unei boli. În această accepţie a termenului nu are sinonime, însă, prin lărgire de sens, este echivalent cu a fermeca, a vrăji. În registru familiar, acumulează sensuri similare cu a certa, a mustra, a bate la cap; şi întotdeauna o să mi-o amintesc pe mama încruntându-se la mine „să nu mai descânt atâta mâncarea aia”. M-a surprins partea etimologică, pentru că verbul e moştenit din latinescul discantare, dar substantivul descântec (formula magică) e un derivat al lui cântec, cu prefixul des-. Vine, prin urmare, de departe şi cu multă poveste.

Continuare »

Peste 1.2 milioane de persoane din întreagă lume au susţinut testul IELTS (International English Language Testing System) în 2008, printre aceştia remarcându-se şi românii care au obţinut un punctaj foarte mare la proba de comunicare scrisă în limba engleză şi la cea de înţelegere a mesajelor scrise. Acest punctaj îi clasează pe primele trei locuri la nivel mondial, alături de germani şi lituanieni.

Abilitatea practică a românilor de a înţelege mesajele scrise în limba engleză a fost răsplătită cu locul al doilea, după germani. Scorul mediu obţinut la această categorie a fost de 7.08 puncte, pe o scală de la 1 la 9. În ceea ce priveşte exprimarea scrisă în limba engleză, românii s-au clasat pe locul al treilea, după germani şi africani, cu un scor mediu de 6.39 puncte. Nivelul obţinut de români la testul IELTS relevă faptul că au competenţe ligvistice foarte avansate ceea ce le permite să studieze subiecte complexe precum medicină, la universităţi cu predare în limba engleză.

Continuare »

Pornind de la verbul a se teme, mi s-au părut interesante două proverbe care, deşi sunt echivalente ca sens lingvistic, se diferenţiază dintr-un punct de vedere foarte subtil, al semnificaţiei sau implicaţiei psihologice. Cunoscutul „Cine s-a fript cu ciorbă suflă şi-n iaurt” face un soi de observaţie faptică, fără să ofere clar o explicaţie, dar pe care toţi suntem capabili a o deduce: cine s-a opărit cu zeamă fierbinte se teme să n-o păţească iar, deci o răceşte şi pe aia rece. Celălalt proverb este creat pe acelaşi schelet semantic, însă veriga explicativă este, de data aceasta, prezentă: „Cine e muşcat de şarpe se teme şi de şopârlă.” Reflexivul acesta stabileşte identitate de sens cu „a simţi teamă, a fi cuprins sau stăpânit de frică, a avea teamă sau frică”, iar concluzia logică este că cel păţit e fricos, temător, prevăzător. Gradul superlativ este într-un mod interesant exprimat prin „a se teme şi de umbra lui”, spaima spaimelor fiind generată de lucruri care ar trebui să-ţi fie intim cunoscute, pentru că fac parte din tine; în plus, frica de propria umbră – cea care te însoţeşte pretutindeni, oriunde te-ai duce – capătă o omniprezenţă angoasantă, care mi se pare imposibil de îndurat, pentru că, în mod firesc, ea este asociată cu grijile, cu îngrijorarea, cu agitaţia, cu frământarea. Starea aceasta de nelinişte şi de tulburare poate fi provocată de un pericol care te ameninţă în mod real, însă şi de un rău posibil sau probabil, dar care, deocamdată, se află numai în închipuirea ta. Căci expresia „mă tem că…” nu implică nicidecum o certitudine, ci se asociază unor presupuneri de tipul „mi se pare că…”, „socotesc că…”, „am sentimentul (neplăcut) că…”, „e posibil să…”, „cred că …”. Cu o nuanţă specială, în forma a teme pe cineva, verbul acesta se referă la „a bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate în căsnicie, a fi gelos”, iar explicaţia substantivului temere este dată tocmai de acest „sentiment de îndoială chinuitoare în ceea ce priveşte fidelitatea persoanei iubite, de gelozie”.

Continuare »

Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, Centrul pentru Traducerea şi Interpretarea Textului Contemporan (CTITC), oferă Masterat în Traducerea Textului Literar Contemporan – Engleză – Bucureşti 2009-2011.

Înscrierea se face între 8-13 septembrie 2009, între orele 10-14, la Secretariatul FLLS din Edgar Quinet, et. 2 (deasupra Facultăţii de Litere). Examenul de admitere are loc joi, 17 septembrie 2009, şi constă într-o probă scrisă (traducere şi retroversiune, fără dicţionar) şi o probă orală (un interviu de intenţie). Proba scrisă are loc între orele 10-12, iar interviul de intenţie între orele 16-20, în clădirea FLLS din Pitar Moş 7-13, etaj 1, sala 6.

Continuare »

Verbul a descumpăni m-a surprins în primul rând prin profunzimea semantică pe care o are. Înseamnă „a face pe cineva să-şi piardă echilibrul sufletesc sau a-şi pierde echilibrul moral ori mental”; ceea ce mi se pare un lucru foarte serios, la care trebuie meditat. Este, în principiu, afectat tot sistemul de repere pe care fiecare dintre noi şi-l construieşte pentru a se putea descurca în lume şi pentru a se putea înţelege pe sine. Echivalenţele stabilite cu a dezorienta, a dezechilibra, a deconcerta, a dezaxa şi a zăpăci vorbesc de la sine.

Continuare »