Următoarea anecdotă circulă în mai multe variante, inclusiv una care îi are ca protagonişti pe Barack Obama şi pe soţia sa, variantă care în mod cert nu este reală. Anecdota datează din 2000, când Bill Clinton s-a întâlnit cu Yoshiro Mori, dar există îndoieli şi asupra veridicităţii acestei variante. Oricum, este foarte amuzantă.

Cu câteva zile în urmă, primul ministru japonez Yoshiro Mori a luat câteva lecţii de engleză înaintea vizitei la Washington, unde urma să-l întâlnească pe preşedintele Bill Clinton.

Profesorul de engleză i-a spus primului ministru că atunci când va da mâna cu preşedintele Bill Clinton să spună „How are you?”. Apoi Bill Clinton va răspunde „I am fine, and you?”. Urmează replica „Me too”. După acestea, translatorii vor prelua conversaţia şi totul va fi simplu.

Când Yoshiro Mori s-a întâlnit cu Bill Clinton, din greşeală a spus „Who are you?” în loc de „How are you?”

Bill Clinton a fost surprins, dar a răspuns totuşi cu umor: „Well, I’m Hillary’s husband, ha-ha…”

Apoi Yoshiro Mori a răspuns cum învăţase: ‘Me too, ha-ha…” După care s-a lăsat o linişte stânjenitoare.

Verbul de astăzi este unul pe care foarte mulţi dintre noi îl consideră extrem de neplăcut şi preferă să-l ignore cea mai mare parte a vremii, pentru că a muri înseamnă „a înceta de a mai trăi”, „a se stinge din viaţă”. Moştenit din latinescul moriri, cuvântul stabileşte sinonimie cu surprinzător de mulţi termeni din diferite registre stilistice; cele mai comune echivalente sunt a deceda, a dispărea, a se duce, a pieri, a se prăpădi, a răposa, a (se) sfârşi, a se stinge, a sucomba; mai rar folosite sunt cele cu tentă livrescă – a expia, a repauza; din sfera celor învechite putem aminti pe a se săvârşi, a se pristăvi, a se proslăvi, a se petrece, iar din câmpul celor ireverenţioase cu tentă argotică a crăpa, a plesni, a se sparge, a se curăţa, a o mierli. De asemenea, în afară de oameni, se poate referi şi la plante (cu sensul de a se usca, a se veşteji), la diverse forme de emisie energetică, luminoasă, sonoră (făcând referire la „a înceta de a mai fi perceput cu organele de simţ, a se pierde treptat”, a se stinge, a se epuiza, a se extenua), la sentimente şi credinţe (poate muri iubirea sau speranţa), la forme de civilizaţie ori limbi („a înceta de a mai exista, printr-o evoluţie lentă, a ajunge în declin, a apune”).

Continuare »

* cafea espresso este un termen nou, pe care DOOM-ul îl indică drept un compus dintr-un substantiv feminin şi unul neutru. Din aceeaşi familie, o altă modalitate de a ne trezi dimineaţa: *cafea filtru – de asemenea un compus (feminin + neutru). La acestea se adaugă termenii păstraţi din franceza de origine, precum *café-concert (cert se pronunţă ser) – substantiv neutru care denumeşte un program artistic cu „muzică instrumentală de largă accesibilitate (executată într-un restaurant)”, sau *café-frappé – substantiv neutru care dă numele „cafelei reci cu îngheţată, frişcă (şi alcool)”, cu articularea café-frappé-ul şi pluralul café-frappé-uri. Şi dacă tot suntem aici, să precizăm faptul că verbul corespunzător – !a se cafeli – trece în clasa reflexivelor.

* caft e un termen familiar, substantiv neutru cu pluralul cáfturi; cuvântul este, conform dicţionarelor care înregistrează termenii argotici, sinonim cu „bătaie, încăierare”

* Caiafa apare între substantivele proprii precizate de noua normă, reprezentând numele unui personaj biblic

* caiet-program funcţionează ca substantiv neutru cu pluralul caiete-program

! caimacam-aga trece în categoria substantivelor variabile; se articulează caimacam-agaua, are genitiv-dativul caimacam-agalei şi pluralul caimacam-agale

! c apare în noul DOOM în două articole diferite. Primul dintre acestea se referă la cea de-a cincea literă a alfabetului limbii române, semn grafic pentru care sunt acceptate acum două modalităţi de citire (ceşi cî); termenul are şi două forme de plural – c şi c-uri; ceea ce a reuşit să mă deconcerteze a fost precizarea că termenul poate fi atât substantiv masculin, cât şi neutru… Al doilea articol se ocupă de *c ca sunet, moment în care lucrurile devin mai clare: o singură modalitate de citire – cî, o singură categorie morfologică – substantiv masculin, o singură formă de plural – c.

* ca primeşte o valoare morfologică nouă (celelalte trei anterior valabile rămân încă: adverb – la fel ca, conjuncţie – ca…să, sau interjecţie regională); sinonim cu decât, ca şi, în calitate de, are valoare de prepoziţie, în structuri precum la fel de bun ca…, mai bun ca…, a aduce ca argument etc.

* cabinier este un substantiv masculin cu pluralul cabinieri, care denumeşte o „persoană care are în grijă o cabină la teatru, la operă”. Alături de acesta, primim şi varianta feminină *cabinieră, cu genitiv-dativul cabinierei şi pluralul cabiniere.

! cablaj este un substantiv neutru căruia noua normă îi validează şi forma de plural – cablaje

! caca îşi schimbă genul, transformându-se din substantiv feminin în substantiv masculin; rămâne, ca adjectiv, invariabil; să nu ne mai mirăm, deci, când avem „câte un moment caca rău, frate!”

Vara se apropie, aducând cu ea zile toride, sufocante uneori, când o gură de aer răcoros este foarte apreciată. Noroc cu aparatele de aer condiţionat, care mai ameliorează situaţia (dacă sunt folosite aşa cum trebuie, cu măsură, pentru că altfel se ajunge la alte probleme).

Eu unul, când am auzit prima dată expresia „aer condiţionat”, cu mulţi ani în urmă, am crezut că nu am auzit bine. Pentru mine, „condiţionat” înseamnă „în anumite condiţii”, însă cu condiţii care ţin de sursă, în cazul de faţă aparatul – ca şi cum ţi-ar da aer în condiţiile care le vrea el. „Frate, dacă îţi convine, bine, dacă nu, îi dau aeru’ altcuiva, că e cerere!” Parcă mai corect mi s-ar părea „aer recondiţionat”. Dar indiferent ce cred eu, expresia a prins foarte bine, aşa că la acest aspect nu mai e mare lucru de comentat.

Totuşi, aerul rămâne aer, fie el şi condiţionat. Aşadar, instalaţia cu pricina nu se numeşte „aer condiţionat”, ci „aparat de aer condiţionat”. E drept că este o expresie incomod de lungă, dar dacă nu vrei să intri în categoria personajelor „care este”, trebuie să faci un mic efort.

Continuare »

Ştiinţa e mare lucru în ziua de azi. De fapt, a fost în toată vremea, însă în timpurile noastre, mai mult ca oricând, informaţia înseamnă putere. Puterea să faci bine cu cele ce ştii, puterea să faci rău cu cele ce cunoşti despre oameni. Între ele, puterea ta de a alege.

Primul lucru pe care l-am observat citind articolul de dicţionar al verbului a şti a fost folosirea frecventă, în explicaţie, a familiei lexicale a lui a cunoaşte: a avea cunoştinţă (de…), a fi informat (în legătură cu…). Lucrurile care pot fi ştiute sunt din domenii diverse, teoretice sau practice, despre oameni străini sau despre noi înşine. În relaţiile cu oamenii, a-i cunoaşte poate să aibă ca urmare prietenia cu ei, sau obligaţia de a lua act de existenţa lor, adică imposibilitatea de a-i ignora, sau teama de ei, recunoaşterea lor de drept. Însă cele care m-au intrigat cel mai mult au fost cuvintele şi expresiile în compoziţia cărora intră verbul a şti.

Continuare »