Verbul a (se) încâina se foloseşte foarte rar, de cele mai multe ori pentru oameni (deşi cred că l-am auzit folosit şi legat de vremea care se înrăutăţeşte). Are două semnificaţii de bază, însemnând pe de o parte „a deveni rău, câinos, a se umple de răutate”, situaţie când este sinonim cu a (se) încâinoşa, a (se) înrăi. Dintr-un alt punct de vedere privind lucrurile, cuvântul stabileşte o echivalenţă de sens cu a se încăpăţâna, a se îndărătnici. Pentru prima situaţie, dar şi pentru a doua (în anumite circumstanţe), se poate folosi antonimul a (se) înduioşa.

Continuare »

Prima accepţie a verbului a (se) îmbrăca se referă la „a(-şi) acoperi corpul cu veşminte”, dezvoltând de aici un sens umanitar – „a procura cuiva hainele trebuincioase”, dar şi un sens monden – „a purta haine de o anumită croială, de o anumită calitate”. Sinonimele pentru aceste situaţii sunt extrem de numeroase, de la a (se) acoperi, a (se) înveli, a (se) înveşmânta, până la a (se) echipa, iar în limbajul familiar se pot folosi şi a-şi lua, a-şi pune, a-şi trage (hainele pe el). În afara îmbrăcatului de oameni, verbul se mai poate folosi şi pentru perne ori plăpumi – a înfăţa, pentru paturi ori canapele – a tapiţa, pentru cărţi ori caiete – a înveli, pentru icoane ori bijuterii – a fereca (în aur sau în argint). În sens metaforic, se referă la a învălui, a ascunde adevărata înfăţişare, adevăratul aspect.

Continuare »

Cea de-a treia ediţie a concursului naţional de creaţie în limba engleză “Shakespeare School Essay Competition” a luat sfârşit. Succesul acesteia se reflectă în numărul foarte mare de participanţi, înregistrându-se 5100 de eseuri în limba engleză de la elevi din peste 350 de localităţi. Competiţia a fost organizată pentru 2 grupe de vârstă: 11-14 ani, respectiv 15-19 ani. În urma participării, elevii au putut intra în cursă pentru o tabără de vară gratuită în Marea Britanie la Cambridge, Oxford, St. Michael’s College sau Harrow House College, în valoare de aproximativ 1400 lire fiecare.

Biletul de intrare în cursă a fost reprezentat de un eseu în limba engleză, iar temele propuse au fost adecvate fiecărei categorii în parte. Elevii de gimnaziu au avut de realizat o descriere a unei lumi perfecte pornind de la 4 imagini sugestive, iar cei mari au avut de scris despre rolul şi importanţa voluntariatului, concursul desfăşurându-se sub egida Anului European al Voluntariatului.

Continuare »

Când televiziunea a început să aibă succes, cineva s-a gândit că ar fi o idee bună ca o „poveste” să continue mai mult decât un film obişnuit. Astfel a apărut filmul serial – denumit, mai scurt, şi serial. Ca să cităm din DEX, este un „film care apare pe fragmente prezentate succesiv”.

De obicei, un serial are multe episoade, dar sunt şi unele cu doar câteva episoade. În limba engleză, acestea se numesc „mini-series”. Dar cum le spunem în română? Logic este „mini-serial” şi mulţi folosesc acest termen. Totuşi, chiar mai frecvent, întâlnim „mini-serie”, care este o traducere după ureche.

Dacă spunem „serial”, atunci consecvent e ca un serial cu puţine episoade să fie denumit „mini-serial”. Dar lăsând deoparte lipsa de consecvenţă a construcţiei lingvistice, varianta „mini-serie” are şi o problemă de consecvenţă a înţelesului: „serial” indică ceva împărţit în episoade, pe când „serie” indică nişte elemente adunate într-o ordine. Cu cât serialul este mai scurt, cu atât trama este mai strânsă între episoade, are mai multă continuitate, deci cu atât mai mult „mini-serial” este termenul potrivit. Putem folosi „serie” pentru a denumi producţii independente cu elemente comune, cum ar fi seria James Bond.

Prin urmare, cei care ştiu despre ce e vorba, spun „mini-serial”!

Verbul a primi, dacă stăm bine şi analizăm, se asociază, la un nivel foarte profund, cu acceptul celui căruia i se acordă ceva. Nu poate să-ţi dea nimeni cu adevărat ceva, dacă nu eşti dispus să iei în posesie, să accepţi ceea ce ţi se oferă sau ţi se datorează. Îti poate fi atribuit un titlu, un rang, dar nu îl primeşti până nu îl accepţi; pentru că trebuie să fii, în acelaşi timp, obiectul spre care se îndreaptă o acţiune, dar şi cel care suferă efectele ei. Sensul acestui verb este aproape obligatoriu similar cu a admite, a include, a cuprinde, a îngloba în propria persoană ceea ce ţi se propune; trebuie să consimţi, să fii de acord. Şi sunt nenumărate cele pe care le poţi primi: o veste ori un ordin, o admonestare sau o reclamaţie, o slujbă sau o învoire, un drept ori un dar, permisiune sau ajutor, un colet ori un ban, un oaspete şi, cel mai frumos, felicitări. Se adaugă, pe parcursul unei vieţi, la toate ale noastre, în mod plăcut sau mai puţin, numai cu acceptul nostru; altfel, se duc şi ne lasă.

Continuare »

Continuare »