Verbul a deziluziona vine din franțuzescul désillusionner și este un tranzitiv ce se referă la „a pricinui cuiva o deziluzie, a face (pe cineva) să-și piardă speranțele, încrederea, iluziile; a înșela așteptările cuiva”. Sinonimele sunt destul de apropiate ca sens – a decepționa, a dezamăgi, dar există și un termen folosit în registrul familiar – a dezumfla.

Cuvântul pare a fi destul de rar folosit și, spre deosebire de a (se) iluziona, care are o nuanță reflexivă extrem de puternică, el are în vedere mai puțin felul în care ne dezamăgim pe noi înșine, cât modul în care reușesc să o facă alții. În unele variante ale DEX-ului, există însă menționată și această… privire din interior, să-i spunem: a se deziluziona înseamnă „a cădea în deziluzie, a ajunge în stare de deziluzie”.

Continuare »

Verbul a (se) relativiza este neologism venit, conform etimologiei indicate de dicționar, din germanul relativieren și înseamnă, în forma sa reflexivă, „a căpăta un caracter relativ”. Atunci când este folosit cu valoarea tranzitivă, se referă la „a da, a imprima un caracter relativ; a face să se relativizeze”, mai ales atunci când este vorba despre afirmații. Sinonime pare a nu avea.

De la Einstein încoace (și nu mă refer la principiile fizicii, care îmi depășesc sfera de competență), omenirea a acceptat – ca principiu general – că totul este relativ. Totul se supune, evident, unor legi generale și imuabile, dar felul în care ne raportăm la ele (sau le raportăm la alte elemente din jur) le conferă un caracter flexibil și interpretabil.

Continuare »

Verbul a importuna face parte dintre verbele cele (relativ) noi, care au ajuns la noi pe filieră franceză – din importuner, dar există, de pildă, și în italiană – importunare. Semnificațiile nu sunt deloc numeroase, verbul având în vedere acțiunea de „a plictisi sau a stingheri pe cineva cu insistențele sau cu prezența sa; a supăra cu cereri neîncetate”.

Termenul este livresc şi se utilizează destul de rar, dar are extrem de multe sinonime: a deranja, a incomoda, a încurca, a jena, a plictisi, a stingheri, a stânjeni, a supăra, a tulbura. De remarcat faptul că există și un element substantival/adjectival corespunzător – importun, mai rar folosit decât echivalentul său, inoportun (cu rădăcini în latinescul importunus), pentru care nu există, însă, un verb (a inoportuna nu este o formă acceptată).

Continuare »

Verbul a suspenda vine din latinescul suspendare, pe filieră franceză (suspendre) poate fi folosit în câteva situații diferite. Mai întâi, se poate referi la obiecte – „a prinde în (sau de) ceva (cârlig, cui etc.), lăsând să atârne liber în jos”, situație în care este sinonim cu a agăța, a anina, a atârna, a spânzura, a suspensiona. Pe de altă parte, mai poate avea în vedere publicații care sunt „împiedicate să apară un timp” ori persoane îndeplinind anumite funcții – „a scoate temporar din serviciu, a destitui provizoriu din funcție un salariat”.

Unul dintre cele mai des folosite sensuri se referă la activități, procese, acțiuni, însemnând „a opri temporar o activitate”, funcționând, deseori, în mediul juridic – „a face să înceteze temporar o acțiune juridică, a interzice temporar executarea unor drepturi; a amâna fără termen executarea unei pedepse”. Sinonimele ar fi a amâna, a interzice, a înceta, a întrerupe, a suprima.

Continuare »

Verbul a ura e… de sezon. Se construiește cu dativul (deci a ura cuiva) și înseamnă „a adresa cuiva o dorință de bine, de obicei cu ocazia unui eveniment deosebit; a închina în sănătatea cuiva”. Termenul vine din latinescul orare, având chiar și o semnificație parcă mai apropiată de sensul etimonului – „a recita versuri populare care conțin urări, când se umblă cu colindul, cu sorcova, cu plugușorul etc.” Nu are – ca să știți – nicio legătură cu interjecția ura!, cuvânt venit din rusă și din franceză.

Sinonimele nu sunt foarte numeroase, dar sunt destul de variate: a binecuvânta, a blagoslovi, a colinda, a da, a dori, a felicita, a pofti, a prii. Sunt utilizate în contexte diferite, fie la sărbători ale tuturor, fie la aniversări personale, la începutul unei acțiuni ori al unui nou drum. Se poate folosi pentru a spune, pur și simplu, „bună seara” ori pentru a dori, pentru tot restul vieții, mult bine și noroc, sănătate și fericire. Atunci când se referă la obiceiul de „a umbla de la casă la casă, în seara de Anul Nou”, e sinonim cu a hăi.

Continuare »

Expresia „just deserts” este una buclucaşă chiar şi pentru cei care vorbesc nativ limba engleză.

Înseamnă „ceea ce merită pe bune”. Nu prea se zăreşte logica.

Prima observaţie este că aici „just” nu este adverbul pe care îl întâlneşti peste tot, ci un adjectiv care i se aplică substantivului „deserts„.

Toată lumea ştie că „deserts” înseamnă „deşert”/”deşerturi”. Dar cum pot fi deşerturile juste?

Tocmai pentru că pare bizar, unii cred că ar fi „just desserts„. Deserturile au ceva legătură cu meritele. Numai că expresia „just deserts” se foloseşte nu numai în sens pozitiv, ci şi negativ. Este clar că ortografierea „just desserts” este greşită.

Explicaţia pentru „just deserts” este cât se poate de simplă. Cândva, „deserts” însemna „merite” (e din aceeaşi familie cu „deserve”). Sensul s-a pierdut în timp, dar a rămas în această expresie, care mai este folosită ca atare, fără ca oamenilor să le pese de ce.