„Lost Love” de Robert Graves
His eyes are quickened so with grief, He can watch a grass or leaf Every instant grow; he can Clearly through a flint wall see, Or watch the startled spirit flee From the throat of a dead man. Across two counties he can hear And catch your words before you speak. The woodlouse or the maggot’s weak Clamour rings in his sad ear, And noise so slight it would surpass Credence–drinking sound of grass, Worm talk, clashing jaws of moth Chumbling holes in cloth; The groan of ants who undertake Gigantic loads for honour’s sake (Their sinews creak, their breath comes thin); Whir of spiders when they spin, And minute whispering, mumbling, sighs Of idle grubs and flies. This man is quickened so with grief, He wanders god-like or like thief Inside and out, below, above, Without relief seeking lost love. |
De-atâta chin, privirea lui S-a agerit: el vede cum Sub ochi se-nalță iarba, vede Ce-i dincolo de zid și fum Și ce nălucă se desparte De omul osândit de moarte. Aude peste zeci de sate; Pân-a-i vorbi, el luminat e. Urechea tristă i-o surzește Zvâcnirea unei cozi de pește, Neputinciosul fir de iarbă Plecat spre rouă ca s-o soarbă, Roit de fluturi, viermi sau molii Ce mursec straie și fotolii, Năduful harnicei furnice Când dă povara s-o ridice, Spetindu-se căci vrea anume Să nu-și păteze bunul nume, Țesutul pânzei de paing Și forfoteala ce-o încing Gângăniile din astă lume. Înconvoiat de dorul greu Cutreieră prin lumea toată Asemeni unui fur sau zeu Și dragostea pierdută-și cată. |
Robert Graves | traducere de Leon Levițchi |