Verbul a molesta vine din latinescul molestare, pe filieră franceză – molester. Termenul are două sensuri principale, primul referindu-se la „a face cuiva greutăți, neajunsuri repetate, ori a provoca neplăceri”, fiind sinonim cu a jigni, a necăji, a sâcâi, a şicana, a vexa. Cel de-al doilea sens, folosit în registrul livresc, este echivalent cu a brusca, a brutaliza, a lovi, a maltrata.

Termenul în sine mi se pare însă mai periculos decât explicațiile din dicționare, în sensul în care acestea nu par a avea în vedere puternicul impact la nivel psihologic pe care acțiunea o are asupra celui molestat. Efectul este devastator, iar brutalitatea actului lasă urme pentru totdeauna în mentalul individului, care suferă vreme îndelungată după un astfel de caz.

Cele mai năucitoare și mai greu de suportat cazuri sunt cele în care sunt implicați copii. Pentru mine este dificil de înțeles cum este posibil aşa ceva. Și totuși, lucruri de felul acesta se petrec în lume, iar noi ar trebui să devenim conștienți de existența lor. E greu de acceptat și e chiar mai greu de adoptat o conduită corectă, pentru că există, desigur, și situații în care acuzațiile pot fi false, dar gravitatea unor astfel acte mi se pare de nivelul celor mai înfiorătoare crime.

Am urmărit, de curând, cu răsuflarea oprită și cu pumnii încleştaţi, un documentar intitulat „Leaving Neverland”. Doi dintre copiii pe care Michael Jackson i-a găzduit în celebra sa locuință – bărbați în toată firea acum – îi aduc acuzații grave starului. Nu am de gând să stârnesc vreo polemică, să justific sau să explic vreuna sau alta dintre părți – cred că ar trebui să-l vadă și să decidă fiecare pentru sine. Vreau doar să subliniez în ce fel îngrozitor a reușit să mă zdruncine pe mine…

A fost aproape traumatizant să-i văd pe bărbații aceia, după ani de tăcere și-ncă alți ani de terapie, capabili acum să vorbească despre asta, uneori cu lacrimi în ochi, prăbuşindu-se în sine. Numai cine nu a păstrat vreun secret de care să se rușineze peste măsură n-ar putea să-i înțeleagă, și cred că toți avem dintr-astea… Filmul a fost extrem de dificil de privit pentru mine, nu pot să-mi închipui cât de groaznică o fi fost pentru copiii aceia să poarte asta cu ei atâta vreme… Iar MJ?… Ce-ar mai putea fi de spus?… Restul e tăcere.