Verbul a agrea este venit din franceză – agréer, și are două sensuri fundamentale. Se referă, mai întâi de toate, la „a vedea cu ochi buni, cu simpatie pe cineva; a trata cu bunăvoință; a primi favorabil”, fiind sinonim cu a plăcea, a simpatiza.

Înseamnă, pe de altă parte, „a da consimțământul”, iar folosit cu precădere în politică și diplomație, are în vedere acțiunea de „a accepta un reprezentant diplomatic”.

Întotdeauna mi-a plăcut vorba asta, mai întâi pentru că nu toată lumea știe să o scrie. Apoi pentru că mi se pare a fi, mai curând, un răspuns. La orice. La felul în care trebuie să ne purtăm cu oamenii, la felul în care încercăm să transformăm lucrurile din jurul nostru, astfel încât să nu devină poveri prea greu de dus.

Și da, cred că am devenit, încet-încet, omul agreabilului. Sunt multe lucruri care mă zdruncină, sunt multe bătăliile pe care le duc, mă macin din multe, sunt în continuă mișcare. Dar în casa mea e liniște și în mine e pace. Dau deoparte toate ascuțișurile și netezesc toate asperitățile. Cred că ne stă în putere să fim agreabili celor ce ne înconjoară, și armonioși, într-un acord cu sine, pentru momentele în care stăm singuri în fața neprevăzutului.