! percolare este substantiv feminin cu genitiv-dativul percolării, care are acum și formă de plural – percolări („extragerea dintr-un minereu a unor metale sau a unor compuși metalici, prin dizolvarea acestora”)

* percuționist (per-cu-ți-o-nist) apare ca noutate, substantiv masculin cu pluralul percuționiști

* perdant („care pierde”) este adjectiv, masculin cu pluralul perdanți și femininul perdantă-perdante

* perestroika (pe-res-troi-ka) vine din rusă; este substantiv feminin cu genitiv-dativul perestroikăi/perestroicii

! perfectiv are valoare adjectivală, masculin cu femininul perfectivă și pluralul perfective (se referă la verbele care elimină durata și desfășurarea, insistând pe începutul și pe sfârșitul acțiunii). Apare ca noutate substantivul neutru *perfectiv – referindu-se la verbele care au acest aspect.

Verbul a tăgădui vine din limba maghiară – tagadni (care se traduce „a contesta”). Este tranzitiv şi înseamnă – cu referire la adevăruri, fapte, fenomene – „a contesta o afirmație, a nu recunoaște ceva ca fiind adevărat, a declara ca fiind neadevărat”.

Termenul stabilește sinonimie cu verbe precum a nega, a renega, a dezminți sau, mai rar, cu a refuza. Are, de asemenea, şi alte echivalente în dicționare: a ascunde, a dezice, a masca, a respinge, a retracta, a tăinui, dar şi livrescul a denega ori învechitul a protesta.

Mie îmi place teribil cum sună. Și, deși întotdeauna mi s-a părut că are o conotație negativă – căci retractarea implică o dezicere, o negare de primă vorbă, acum îl găsesc mai pe gustul meu. Pentru că încă îmi mai place curajul contestării și puterea unui „nu” spus împotriva curentului.

Nu agreez însă, așa cum nu mi-au plăcut niciodată, „contestarii de serviciu”, cei care critică totul și pe toate, cărora nimic nu le convine și totul le displace, fără a identifica problemele reale și soluțiile adecvate. Pur și simplu din dorința de a fi contra curentului ori, dimpotrivă, de a fi „cool”, ridicându-se pe un val de opinie „la modă”, de bonton.

Nu cred în rezolvările de tipul acesta, dar e foarte adevărat că mai curând se mișcă lucrurile atunci când sunt puse sub presiunea tăgadei, decât lăsate în voia lor, sperând că se vor îmbunătăți de la sine… Prin urmare, deși nu sunt cea mai cârtitoare ființă din lume, mă bucur deseori când oamenii tăgăduiesc ordinea lucrurilor ce merg strâmb.

! Pentateúh este substantiv propriu neutru (anterior accentul cădea pe ultimul e, iar în silaba finală se forma un diftong – teuh); este vorba despre numele părții Bibliei care cuprinde primele cinci cărți ale Vechiului Testament

! pentatlon (probă combinată de atletism, alcătuită din cinci exerciții diferite) este substantiv neutru cu pluralul pentatloane și are acum două despărțiri corecte în silabe: pen-ta-tlon/pent-a-tlon. Aceeași modificare o suferă și celelalte cuvinte din familia lui lexicală: !pentatlonist (cu pluralul pentatloniști) și !pentatlonistă (cu pluralul pentatloniste).

* Penteleu este numele unui munte, substantiv propriu neutru

! penticostal are acum și valoare adjectivală, pe lângă cea substantivală; masculinul are pluralul penticostali, iar femininul are formele penticostală-penticostale

! pentódă (tub electronic cu cinci electrozi) are acum două despărțiri corecte în silabe – pen-to-dă/pent-o-dă; substantivul feminin are pluralul pentode

Continuare »

După trei etape pline de provocări, s-a încheiat duminică, 12 mai 2019, cu o festivitate de premiere emoţionantă la Muzeul Naţional de Istorie Naturală Grigore Antipa, a 7-a ediţie a concursului naţional de limba engleză Mirunette Language Competition. Concursul a fost organizat în parteneriat cu Ministerul Educaţiei Naţionale şi Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti.

Din cei peste 2000 de participanţi, cu vârste între 10 şi 17 ani, din toată ţara, au fost selectaţi 52 de finalişti motivaţi de obţinerea marelui premiu, tabăra de limba engleză în Marea Britanie. 

Continuare »

Verbul a (se) ghida vine din limba franceză (guider) și înseamnă „a imprima o anumită mișcare unei piese mobile (doar dintr-o anumită direcție și între anumite limite), unui mecanism etc.” Sinonimele sunt mai curând asociate sensului figurat: a (se) călăuzi, a (se) conduce, a dirija, a duce, a îndrepta, a (se) îndruma, a (se) orienta, dar și a povățui, a sfătui.

Zilele astea, a apărut ocazia de a plimba prin București un grup de străini care ajunseseră aici pentru un schimb de experiență. Nu aveam neapărat ceva foarte clar în minte, dar era vorba de câteva ore spre seară, din momentul în care erau cazați la hotel, și de un traseu de zi care să le stârnească, în vreun fel, interesul și să-i facă a rămâne cu amintiri frumoase despre locurile acestea, pe care le vizitau în necunoștință de cauză și – cred eu – cu ceva idei preconcepute.

Nu e nevoie să mai spun că totul a ieșit bine și scopul a fost atins.

M-am trezit de câteva ori în viața asta în postura aceasta de ghid. Nu prea des și nici prea… profesional, dar m-am simțit bine și experiențele s-au dovedit a fi cu succes. Întotdeauna mi-a plăcut să călătoresc singură, iar eu cu mine m-am descurcat mereu la drum. E un pic altfel când experiențele altcuiva depind de tine, pentru că nu știi niciodată în ce măsură te ridici la nivelul așteptărilor.

Dar e pasionant să găsești, într-un loc, aspecte faine de evidențiat, să faci ceva presupuneri despre ce l-ar putea interesa pe celălalt, să construiești un traseu articulat și – mai ales, aș spune – să-i schimbi unui om percepția despre un loc. Și cred că nu e greu să faci pe cineva să-i placă Roma, ori Parisul, ori la Amsterdam. Cu Bucureștiul însă… e un pic cu totul altă istorie. Dar încep să fiu din ce în ce mai sigură (dovedit, chiar) că orașul acesta are potențial. Tot ce-i trebuie e un ghid bun.