Noaptea, desigur

! doldora este menţionat ca adjectiv invariabil, valoare mai veche la care se adaugă acum şi utilizarea adverbială

! dolicocefal suferă o modificare de ordin fonetic (norma veche indica dolihocefal); adjectivul masculin se referă la o formă aparte a craniului, „alungit din faţă către spate”, având pluralul dolicocefali şi femininul dolicocefală-dolicocefale. Din aceeaşi familie lexicală şi cu aceeaşi modificare, apare !dolicocefalie, substantiv feminin cu pluralul dolicocefalii şi genitiv-dativul dolicocefaliei.

! Domnia Ei (genitiv-dativ Domniei Ei, plural Domniile Lor) deschide seria structurilor care şi-au modificat valoarea morfologică (acum sunt locuţiuni pronominale, nu termeni compuşi), dar şi grafia (ambele elemente se scriu cu majusculă). În aceeaşi situaţie se găsesc !Domnia Lui (genitiv-dativ Domniei Lui, plural Domniile Lor), !Domnia Sa (genitiv-dativ Domniei Sale, plural Domniile Lor), !Domnia Ta (genitiv-dativ Domniei Tale), !Domnia Voastră (genitiv-dativ Domniei Voastre) şi !Domniile Voastre.

! donjuan (tip uman) se desparte don-ju-an şi este un substantiv masculin cu pluralul donjuani; în ceea ce priveşte pronunţia, DOOM2 nu mai face niciun fel de precizare, prin urmare – presupun că – îl citim cum îl scriem. Sunt, de asemenea, menţionate ca noutăţi numele personajului *Don Juan – substantiv propriu masculin, şi substantivul neutru *donjuanism.

* donquijote (tip uman) este substantiv masculin şi se pronunţă [donchihote]. A apărut, desigur, de la numele personajului *Don Quijote, substantiv propriu masculin care se pronunţă la fel. DOOM2 introduce adjectivul masculin *donquijotesc, cu femininul donquijotescă şi pluralul donquijoteşti. Se precizează şi modificări pentru !donquijotism – substantiv neutru utilizat în sfera livrescă.

Dintre toate verbele de sezon, unul dintre marile mele favorite este a bruma. Desigur, e foarte rar folosit şi nu-mi place meteorologic, dar lingvistic mă prăpădesc după el, căci dă nume populare atât de frumoase lunilor octombrie – brumărel şi noiembrie – brumar. Sensul de bază se referă la „a cădea bruma, a (se) acoperi cu brumă (sau cu ceva care seamănă cu bruma)”, folosindu-se, de obicei, cu o cuvenită impersonalitate a semnificaţiei – brumează.

Mai des utilizat este substantivul brumă, denumind fenomenul specific anotimpurilor de tranziţie, adică acele „cristale mici de zăpadă formate noaptea prin îngheţarea vaporilor de apă din atmosferă şi depuse pe plante, pe sol, pe obiecte”. Poate fi sinonim cu ceaţă şi negură, sau cu promoroacă şi chiciură – deşi acestea din urmă par mai serioase, potrivite registrului iernii, şi au cristalele mai mari, bruma fiind mai fină şi mai argintată.

Continuare »

Expresia „my better half” („jumătatea mea mai bună”) – cu referire la soţie, desigur – este considerată a fi explicită. De fapt, expresia derivă dintr-o legendă din Orientul Mijlociu. Se presupune că un beduin a fost condamnat la moarte, însă soţia acestuia l-a implorat pe conducătorul tribului să nu-i pedepsească soţul. Aceasta a motivat că, întrucât erau căsătoriţi, erau „unul”, iar pedepsindu-l pe el însemna că o pedepseşte şi pe ea (fiind jumătatea lui nevinovată). Conducătorul tribului, surprins, a luat de bun argumentul şi l-a eliberat pe bărbat. Astfel, viaţa bărbatului a fost salvată de „jumătatea lui mai bună”.

Desigur, această expresie nu are nimic de-a face cu viţa-de-vie, la propriu. Totuşi, asta nu i-a împiedicat pe vorbitorii de limba engleză să facă uz de această imagine.

În mod tradiţional, oamenii interpretează această expresie în sensul că au auzit nişte veşti din bârfe sau zvonuri. Originea expresiei datează din timpului Războiului Civil american. În 1859, colonelul Bee a instalat o linie de telegraf între Placerville şi oraşul Virginia, trăgând sârmele prin copaci. Aceste sârme atârnau ca nişte cârcei de aguridă, de aici expresia. Veştile care treceau prin aceste fire nu erau tocmai precise, uneori se înţelegea altceva. Ca şi unele informaţii răspândite în zilele noastre de bârfitori prin Twitter.

* digit apare ca noutate, termen utilizat în informatică, substantiv masculin cu pluralul digiţi

* a se dili este un termen familiar, verb reflexiv cu indicativul prezent el se dileşte, imperfectul el se dilea şi conjunctivul prezent el să se dilească. Din aceeaşi familie lexicală, nu putea lipsi masculinul *diliu („nebun”) termen ce poate avea atât valoare substantivală, cât şi adjectivală, cu femininul dilie şi pluralul dilii; atenţie la articularea masculinului, care se ortografiază diliii (di-li-ii)!

! diluvial (di-lu-vi-al) este un adjectiv utilizat în geologie care, în noul DOOM, se diferenţiază definitiv de diluvian; explicaţia dată este „aparţinând aluviunilor din cuaternar”, iar formele indicate sunt pluralul diluviali şi femininul diluvială/diluviale

* diluvian (di-lu-vi-an), pe de altă parte, are şi o valoare morfologică nouă, cea de substantiv neutru – care se alătură vechiului adjectiv diluvian („legat de potop, torenţial”)

* dimineaţa este o noutate importantă; foarte asemănător cu substantivul articulat, nu trebuie însă confundat cu acesta, deoarece este adverb, în structuri de tipul nu mănâncă dimineaţa; desigur, această utilizare nu este deloc nouă, însă norma veche nu o individualiza într-un articol separat