17 feb.
My heart, the bird of the wilderness, has found its sky in your eyes.
They are the cradle of the morning, they are the kingdom of the stars.
My songs are lost in their depths.
Let me but soar in that sky, in its lonely immensity.
Let me but cleave its clouds and spread wings in its sunshine. |
Inima mea, pasăre din sălbăticie şi-a găsit cerul în ochii tăi.
Ochii tăi sunt leagănul zorilor, ochii tăi sunt împărăţia stelelor.
Cântecele mele se pierd în adâncul ochilor tăi.
Lasă-mă să mă înalţ în aceste două ceruri în uriaşa lor singurătate.
Lasă-mă doar norii să le spintec, să le-mprăştii vâsliri de aripi în strălucirea lor plină de soare. |
Publicat de Silvia Velea in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
10 feb.
When Winter scourged the meadow and the hill
And in the withered leafage worked his will,
The water shrank, and shuddered, and stood still, –
Then built himself a magic house of glass,
Irised with memories of flowers and grass,
Wherein to sit and watch the fury pass. |
Când iarna bântuie prin văi şi munţi
Şi se aşterne pe frunzişul veşted
Şi apa se retrage, înfiorată, deodată potolită –
Omul îşi face-atunci o casă magică din sticlă,
Împodobită cu-amintirea florilor şi-a ierbii,
Aşteptând cu răbdare să treacă urgia. |
| Charles G.D. Roberts |
traducere de Virgil Teodorescu, Petronela Negoşanu |
Publicat de Silvia Velea in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
03 feb.
How can I then return in happy plight,
That am debarred the benefit of rest,
When day’s oppression is not eased by night,
But day by night, and night by day, oppressed, |
Fericea stare cum voi dobândi-o,
norocul somnului când mi-e furat,
când noaptea nu-mblânzeşte cruda ziuă,
când noapte-zi, le ştiu cu loc schimbat? |
And each, though enemies to either’s reign,
Do in consent shake hands to torture me,
The one by toil, the other to complain
How far I toil, still farther off from thee? |
Deşi, râvnind domnia-şi sunt rivale,
luptând cu mine, iată, se-nţeleg
prin trudă una, cealaltă cu jale
că nu-s în preajma ta. Insă mă leg |
I tell the day, to please them thou art bright,
And do’st him grace when clouds do blot the heaven;
So flatter I the swart-complexioned night
When sparkling stars twire not thou gild’st the even. |
zilei să-i spui că tu o faci frumoasă,
n-o calcă norii, dacă-n preajmă eşti,
iar nopţii, cea cu oacheşă mătasă,
îi dau încredinţarea c-o slujeşti. |
But day doth daily draw my sorrows longer
And night doth nightly make grief’s strength seem stronger. |
Dar ziua-mi trece distilând veninul
şi-aduce noaptea, după chinuri, chinul… |
| William Shakespeare |
traducere de Gheorghe Tomozei |
Publicat de Silvia Velea in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
27 ian.
The tame bird was in a cage, the free bird was in the forest.
They met when the time came, it was a decree of fate.
The free bird cries, „O my love, let us fly to wood.”
The cage bird whispers, „Come hither, let us both live in the
cage.”
Says the free bird, „Among bars, where is there room to spread
one’s wings?”
„Alas,” cries the cage bird, „I should not know where to sit perched in the sky.” |
Pasărea îmblânzită se afla în colivie; pasărea sălbatică era în pădure.
Soarta a făcut să se întâlnească.
Pasărea sălbatică strigă: „Vino, iubito, să zburăm în codru.”
Pasărea îmblânzită murmură: „Vino aici, să trăim alături în colivie.”
„Printre aceste gratii unde aş avea loc să-mi întind aripile?” spuse pasărea liberă.
„Vai! strigă prizoniera. Nu ştiu unde m-aş putea aşeza pe bolta cerească.” |
The free bird cries, „My darling, sing the songs of the woodlands.”
The cage bird says, „Sit by my side, I’ll teach you the speech of the learned.”
The forest bird cries, „No, ah no! songs can never be taught.”
The cage bird says, „Alas for me, I know not the songs of the woodlands.” |
„Draga mea, vino să îngânăm melodiile pădurii.”
„Rămâi lângă mine! Te voi învăţa o muzică savantă.”
Pasărea pădurii răspunse: „Nu, nu! Cântecele nu se pot învăţa niciodată.”
Pasărea din colivie grăi: „Vai, eu nu cunosc cântecele pădurii.” |
Their love is intense with longing, but they never can fly wing to wing.
Through the bars of the cage they look, and vain is their wish to know each other.
They flutter their wings in yearning, and sing, „Come closer, my love!”
The free bird cries, „It cannot be, I fear the closed doors of the cage.”
The cage bird whispers, „Alas, my wings are powerless and dead.” |
Le este sete de iubire, dar niciodată nu vor putea zbura aripă lângă aripă.
Prin gratiile coliviei ele se privesc, dar zadarnică li-i dorinţa de a se cunoaşte.
Ele bat din aripi şi cântă: „Vino mai aproape, dragostea mea!”
Pasărea liberă strigă: „Nu pot, mi-e teamă de uşa închisă a coliviei tale.”
„Vai, spuse captiva, aripile-mi sunt neputincioase şi moarte. |
| Rabindranath Tagore |
traducere de George Popa |
Publicat de Silvia Velea in Paralele, Poezie, Traduceri
1 comentariu - Comenteaza! Recomanda!
20 ian.
The poet in his tree of hell
will see life steadily and see it well.
The world is round. It moves in circles.
The poet in his vision tree
imparts immaculate necessity
to murder, ignorance and lust. |
Poetul în copacul său infernal
întrezări-va viaţa mereu şi foarte bine.
Lumea e rotundă. Se roteşte.
Poetul în copacul viziunii sale
deosebeşte necesitatea imaculată
de omor, ignoranţă şi desfrâu. |
The world is round. It moves in circles.
Poetry, the poet’s curse,
will look, for better or for worse,
like a simple monk in meditation
cloaked in apparent deprivation:
in its ambiguous nakedness
glows the raiment of its otherness. |
Lumea e rotundă. se roteşte.
Poezia, blestemul poetului,
va avea grijă de mai bine ori de mai rău,
ca un simplu călugăr în timpul rugii,
înveşmântat în privaţiuni aparente:
în ambiguităţile ei despuiate
ard straiele multiplelor ei deosebiri. |
The world is round. It moves in circles.
With laughter on his haunted face,
a madman captive in a leaf’s embrace,
the poet wildly shakes his tree… |
Lumea e rotundă. Se roteşte.
Cu un surâs pe faţa lui schimonosită
un nebun captiv îmbrăţişând o frunză,
poetul îşi scutură cu furie copacul… |
| The world is round. It moves in circles. |
Lumea e rotundă. Se roteşte. |
| Phyllis Webb |
traducere de Virgil Teodorescu, Petronela Negoşanu |
Publicat de Silvia Velea in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
13 ian.
O how much more doth beauty beauteous seem
By that sweet ornament which truth doth give!
The rose looks fair, but fairer we it deem
For that sweet odour which doth in it live. |
O, mai frumoasă este frumuseţea,
când adevărul o împodobeşte
frumoasă-i roza însă nu svelteţea
ci dulcele parfum o nemureşte. |
The canker blooms have full as deep a dye
As the perfumed tincture of the roses,
Hang on such thorns and play as wantonly
When summer’s breath their masked buds discloses; |
Culorile ce zugrăvesc măceşul
şi trandafirului i-aduc belşuguri
aceiaşi ghimpi, rodiţi, şi-acelaşi, vrejul,
înalţă în suflarea verii muguri. |
But for their virtue only is their show
They live unwooed and unrespected fade,
Die to themselves. Sweet roses do not so;
Of their sweet deaths are sweetest odours made: |
Tot farmecul ce-l are-i dat privirii,
puirea lui e neluată-n seamă,
moare fără-a trăi dar trandafirii
murind, ei în miresme se destramă. |
And so of you, beauteous and lovely youth,
When that shall fade, by verse distils your truth. |
Ani tineri, versul în cernite zile
credinţa voastră-n vers o s-o distile! |
| William Shakespeare |
traducere de Gheorghe Tomozei |
Publicat de Silvia Velea in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!