31 mart.
Bid me and I shall gather my fruits
to bring them in full baskets into your courtyard,
though some are lost and some not ripe. |
Porunceşte, şi eu voi culege toate fructele mele
pentru a ţi le aduce în coşuri pline în grădina ta,
cu toate că unele din ele s-au trecut, iar altele sunt încă necoapte. |
For the season grows heavy with its fulness,
and there is a plaintive shepherd’s pipe in the shade. |
Căci anotimpul devine greu în splendoare,
iar fluierul păstorului suspină în umbră.
|
Bid me and I shall set sail on the river.
The March wind is fretful, fretting the languid waves into murmurs. |
Dă poruncă, şi eu voi pune să se umfle pânza corabiei pe râu.
Vântul de martie s-a ridicat şi a tulburat valurile care lâncezeau. |
The garden has yielded its all,
and in the weary hour of evening
the call comes from your house
on the shore in the sunset. |
Grădina şi-a exaltat tot sufletul său,
şi în ceasul mâhnit al serii,
o chemare a venit de la casa ta,
pe plaja pe care-o îmbracă în aur asfinţitul. |
Publicat de Silvia Velea in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
24 mart.
I will arise and go now, and go to Innisfree,
And a small cabin build there, of clay and wattles made:
Nine bean-rows will I have there, a hive for the honeybee,
And live alone in the bee-loud glade. |
În Innisfree mi-oi face colibă de nuiele
Cu şiruri de fasole în juru-i, şi-o stupină,
Şi singur în poiană, şiragul vieţii mele
S-o scurge-n zumzet vesel de albină. |
And I shall have some peace there, for peace comes dropping slow,
Dropping from the veils of the mourning to where the cricket sings;
There midnight’s all a glimmer, and noon a purple glow,
And evening full of the linnet’s wings. |
Va picura şi pacea ca strop domol de ploaie
Din vălul dimineţii spre greierii scripcari.
Acolo-i licăr noaptea şi-al zilei miez văpaie
Şi-i seara fâlfâit de cânepari. |
I will arise and go now, for always night and day
I hear lake water lapping with low sounds by the shore;
While I stand on the roadway, or on the pavements grey,
I hear it in the deep heart’s core. |
Curând, curând m-oi duce, căci zi şi noapte-aud
Cum lin murmură lacul cu sclipiri de-argint,
Iar când pe drum mă aflu sau pe pietrişul ud,
Chemarea lui în inimă o simt. |
| W.B. Yeats |
traducere de Aurel Covaci |
Publicat de Silvia Velea in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
17 mart.
When forty winters shall besiege thy brow
And dig deep trenches in thy beauty’s field,
Thy youth’s proud livery, so gazed on now,
Will be a tattered weed, of small worth held. |
De patruzeci de ierni când să te-apropii
şi şanţuri s-or săpa în fruntea-ţi blândă,
semeţul strai ce azi ne umple ochii
va fi o buruiană tremurândă… |
Then being asked where all thy beauty lies,
Where all the treasure of thy lusty days,
To say within thine own deep-sunken eyes
Were an all-eating shame and thriftless praise. |
„Unde ţi-e harul, dacă îţi vor spune,
unde-i comoara zilelor de vlagă?”
să nu răspunzi că-n ochi. Deşertăciune
va fi cuvântul tău şi-or să-nţeleagă, |
How much more praise deserved thy beauty’s use
If thou couldst answer „This fair child of mine
Shall sum my count and make my old excuse”,
Proving his beauty by succession thine. |
slăvindu-ţi frumuseţea, doar în clipa
când vei rosti: „Copilul meu se cade
s-adune şi prisosul şi risipa,
urcând, el va ierta pe-acel ce scade…” |
This were to be new made when thou art old,
And see thy blood warm when thou feel’st it cold. |
Aceasta să te înnoieşti, se cheamă
cu sânge cald, când moartea-ţi cere vamă… |
| William Shakespeare |
traducere de Gheorghe Tomozei |
Publicat de Silvia Velea in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
10 mart.
Who are you, reader, reading my poems an hundred years hence?
I cannot send you one single flower from this wealth of the spring, one single streak of gold from yonder clouds.
Open your doors and look abroad.
From your blossoming garden gather fragrant memories of the vanished flowers of an hundred years before.
In the joy of your heart may you feel the living joy that sang one spring morning, sending its glad voice across an hundred years. |
Cine eşti tu, cititorule care-mi vei citi poemele, de azi într-o sută de ani?
Nu-ţi pot trimite nici măcar o singură floare din belşugul acestei primăveri, nici măcar un singur firicel de aur din bogatele mine ale acestor nori.
Deschide-ţi larg uşile şi priveşte afară.
Culege din înflorita-ţi grădină înmiresmatele amintiri ale unor flori veştede, răsărite în urmă c-un veac.
În bucuria inimii tale o vei putea simţi şi pe aceea care a-nfiorat până la cântec inima unui frate de-al tău,
într-o dimineaţă de primăvară, făcându-l să-şi trimită glasul extatic la drum, către tine, cititorul meu de azi într-o sută de ani. |
| Rabindranath Tagore |
traducere de Petre Solomon |
Publicat de Silvia Velea in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
03 mart.
From where I sit, I see the stars,
And down the chilly floor
The moon between the frozen bars
Is glimmering dim and hoar. |
De aici văd, sus, constelaţiile,
Şi jos podeaua de gheaţă
Luna cu haloul îngheţat
Sticleşte în întuneric, albită de vreme. |
Without in many a peaked mound
The glinting snowdrifts lie;
There is no voice or living sound;
The embers slowly die. |
Nămeţii de zăpadă
Zac întunecaţi
Nu se aude nici un glas, nici un sunet;
Jarul păleşte încet. |
Yet some wild thing is in mine ear;
I hold my breath and hark;
Out of the depth I seem to hear
A crying in the dark; |
Totuşi ceva sălbatic îţi răsună-n auz,
Îmi opresc răsuflarea şi ascult;
Din adânc mi se pare c-aud
Un strigăt în beznă. |
No sound of man or wife or child,
No sound of beast that groans,
Or of the wind that whistles wild,
Or of the tree that moans; |
Un strigăt de bărbat, de femeie sau de copil,
Un strigăt de sălbăticiune muribundă,
Poate e şuierul vântului,
Poate suspinul copacilor;
|
I know not what it is I hear;
I bend my head and hark,
I cannot drive it from mine ear,
That crying in the dark. |
Ceea ce aud nu ştiu ce este;
Îmi înalţ capul şi ascult,
Şi nu pot alunga din auz
Această tânguire din beznă. |
| Archibald Lampman |
traducere de Virgil Teodorescu, Petronela Negoşanu |
Publicat de Silvia Velea in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
24 feb.
Not from the stars do I my judgment pluck,
And yet methinks I have astronomy;
But not to tell of good or evil luck,
Of plagues, of dearths, or seasons’ quality. |
Eu nu culeg din stele-nţelepciune
şi totuşi sunt un fel de astrolog
dar nu prezic nici rele şi nici bune
pricepere de Chronos nu-mi arog. |
Nor can I fortune to brief minutes tell,
‘Pointing to each his thunder, rain, and wind,
Or say with princes if it shall go well
By oft predict that I in heaven find; |
Nu tâlcui soarta-n clipa care trece,
n-arăt cu degetul de-s ploi ori vânt,
nu ştiu nici regilor cum le mai merge
deşi cunosc al astrelor cuvânt. |
But from thine eyes my knowledge I derive,
And, constant stars, in them I read such art
As truth and beauty shall together thrive
If from thyself to store thou wouldst convert. |
Din ochii tăi ştiinţa-mi trag, înaltă,
ca-n stele fixe-n ei citesc minuni:
„Frumos şi Adevăr vor fi de-olaltă
dacă-ai să uiţi doar ţie să-ţi aduni!” |
Or else of thee this I prognosticate:
Thy end is truth’s and beauty’s doom and date. |
Şi-ţi zic, când ziua morţii o să-ţi vie,
Frumos şi Adevăr, n-or să mai fie… |
| William Shakespeare |
traducere de Gheorghe Tomozei |
Publicat de Silvia Velea in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!