26 oct.
Plaga dentară
Scapă cine poate 
Arhiva categoriei 'Traduceri'
25 oct.
„Up-Hill” de Christina Rossetti
| Does the road wind up-hill all the way? Yes, to the very end. Will the day’s journey take the whole long day? From morn to night, my friend. |
Au calea tot în sus va năzui? – Da, până la sfârşit, mereu. Durează-al zilei drum întreaga zi? – Din zori în seară, dragul meu. |
| But is there for the night a resting-place? A roof for when the slow dark hours begin. May not the darkness hide it from my face? You cannot miss that inn. |
Dar s-o găsi vreun cuib tihnit sub stele, Pentru-ale nopţii ore-ntunecate? Pot beznele-a-l fura privirii mele? – Să treci de hanu-acela nu se poate. |
| Shall I meet other wayfarers at night? Those who have gone before. Then must I knock, or call when just in sight? They will not keep you standing at that door. |
Mai întâlnesc alţi, noaptea, călători? – Cei altă dată duşi. Ajuns la porţi, să bat de multe ori? – Nu te vor ţine-acolo pe la uşi. |
| Shall I find comfort, travel-sore and weak? Of labour you shall find the sum. Will there be beds for me and all who seek? Yea, beds for all who come. |
Slab, istovit de drum, găsesc hodină? – Aici să-ţi afli tihna poţi. Şi truda mea şi-a tuturor se-alină? – Da, sunt culcuşuri pentru toţi. |
| Christina Rossetti | traducere de Tudor Dorin |
18 oct.
„Autumn” de Thomas Hood
| The autumn skies are flushed with gold, And fair and bright the rivers run; These are but streams of winter cold, And painted mists that quench the sun. |
De aur ud e-al Toamnei cer, Şi aleargă gârle lucitoare; Dar ele-aduc iernatic ger Şi ceţi ce tabără spre soare. |
| In secret boughs no sweet birds sing, In secret boughs no bird can shroud; These are but leaves that take to wing, And wintry winds that pipe so loud. |
Prin crângul tainic sturzi nu sunt, Prin cârnguri sturzul nu se-aude; Ci frunze-s doar, zburând pe vânt, Şi zvon de vijelii zălude. |
| ‘Tis not trees’ shade, but cloudy glooms That on the cheerless valleys fall; The flowers are in their grassy tombs, And tears of dew are on them all. |
Sub pomi nu-i umbră, pâcle-s doar, Ce cad pe văile-ntristate; Flori zac pe fânul funerar, Şi-i rouă – lacrimi – peste toate. |
| Thomas Hood | traducere de Tudor Dorin |
11 oct.
„October” de William Morris
| O love, turn from the changing sea and gaze, Down these grey slopes, upon the year grown old, A-dying ‘mid the autumn-scented haze That hangeth o’er the hollow in the wold, Where the wind-bitten ancient elms infold Grey church, long barn, orchard, and red-roofed stead, Wrought in dead days for men a long while dead. |
Iubire-ntoarce-ţi chipul dinspre mare, Uite drumeagul coborând uşor. Deasupra lui, a toamnei blândă boare Învăluie întregul trist decor. Străvechii ulmi semeţ se desfăşor Pe lângă schit, livadă, şură, casă – Sunt amintiri ce oamenii le lasă… |
| Come down, O love; may not our hands still meet, Since still we live today, forgetting June, Forgetting May, deeming October sweet? – Oh, hearken! hearken! through the afternoon The grey tower sings a strange old tinkling tune! Sweet, sweet, and sad, the toiling year’s last breath, To satiate of life, to strive with death. |
Da, se prea poate să ne pierdem iar, Trăind minutul şi uitând de mai, Cu gândul la molatecul brumar. Ascultă cum bătrânul turn dă grai Tristeţilor în straniul lor alai! Atinge anul cea din urmă strună, Prea beat de viaţă moartea s-o răpună. |
| And we too – will it not be soft and kind, That rest from life, from patience, and from pain, That rest from bliss we know not when we find, That rest from love which ne’er the end can gain? – Hark! how the tune swells, that erewhile did wane! Look up, love! – Ah! cling close, and never move! How can I have enough of life and love? |
Şi noi, n-am strânge oare-n suflet pace Dacă-am lăsa de-o parte chin, răbdare, Belşug cu neştiutele-i soroace Şi dragoste ce-n veci de veci nu moare – Auzi firava cântului chemare? Iubire, stai alături, nu fugi! Ah, mai am timp destul pentru-a iubi? |
| William Morris | traducere de Victor Frunză |
04 oct.
„Rest” de Christina Rossetti
| O Earth, lie heavily upon her eyes; Seal her sweet eyes weary of watching, Earth; Lie close around her; leave no room for mirth With its harsh laughter, nor for sound of sighs. She hath no questions, she hath no replies, Hush’d in and curtain’d with a blessed dearth Of all that irk’d her from the hour of birth; With stillness that is almost Paradise. Darkness more clear than noonday holdeth her, Silence more musical than any song; Even her very heart has ceased to stir: Until the morning of Eternity Her rest shall not begin nor end, but be; And when she wakes she will not think it long. |
Apasă greu pe ochii ei, tu, Glie, Trudiţii ochi pecetluie-i, Pământ; Cuprinde-o strâns; să n-ajungă-n mormânt Trist vaier, nici stridentă voioşie. Ea nu întreabă, nici răspunde, şi e Tăcută şi-ocrotită, ne-ndurând, În, parcă, pacea raiului cel sfânt, Mâhniri ursite nouă din pruncie. Nopţi limpezi ca amiezile o scaldă, Tăcerea-ntrece cântecul de lire, Sub sânu-i stâng nimic nu mai tresaltă; Hăt până-n dimineaţa Veşniciei Făr’ de-nceput nici capăt tihna fie-i – Şi n-o să-i pară lungă la trezire… |
| Christina Rossetti | traducere de Tudor Dorin |