| „O, rămâi, rămâi la mine, Te iubesc atât de mult! Ale tale doruri toate Numai eu ştiu să le-ascult; |
„O remain, dear one, I love you, Stay with me in my fair land, For your dreamings and your longings Only I can understand. |
| When you are old and gray and full of sleep, And nodding by the fire, take down this book, And slowly read, and dream of the soft look Your eyes had once, and of their shadows deep; |
Căruntă, picotind lângă cămin, Ia cartea asta şi citind, visează Privirea caldă, umedă şi trează A ochiului cândva adânc, senin. |
| How many loved your moments of glad grace, And loved your beauty with love false or true; But one man loved the pilgrim soul in you, And loved the sorrows of your changing face; |
O, câţi, cu dragostea sau cu minciuna Nu ţi-au iubit al frumuseţii har, Dar unul numai sufletul hoinar Şi chipul de dureri schimbat întruna. |
| And bending down beside the glowing bars, Murmur, a little sadly, how love fled And paced upon the mountains overhead And hid his face amid a crowd of stars. |
Te pleacă peste jarul de surcele Şi trist şopteşte c-a zburat iubirea Mai sus de munţii fraţi cu nesfârşirea Ca să-şi ascundă chipul printre stele. |
| William Butler Yeats | traducere de Aurel Covaci |
| That you were once unkind befriends me now, And for that sorrow which I then did feel Needs must I under my transgression bow, Unless my nerves were brass or hammered steel. |
Cruzimea ta de ieri azi mă-ndulceşte şi-nseninează chipul meu durut, greşala mă-ncovoaie dar, fireşte n-am nervi de-aramă ori de fier bătut. |
| For if you were by my unkindness shaken As I by yours, you’ve past a hell of time, And I, a tyrant, have no leisure taken To weigh how once I suffered in your crime. |
De-ai fost rănit şi tu fără speranţă, s-ar crede că ai fost o vreme-n iad dar eu, tiranul, n-am pus în balanţă cât am lovit şi cât am îndurat. |
| O that our night of woe might have remembered My deepest sense how hard true sorrow hits, And soon to you as you to me then tendered The humble salve which wounded bosoms fits! |
O, noaptea vechile dureri le-abate, ce dâre-adânci în visul tău săpăm! şi rănile ni le închide, toate, cu tămăduitor, umil balsam. |
| But that your trespass now becomes a fee; Mine ransoms yours, and yours must ransom me. |
Nici vinile nu pot să ne despartă: mă iartă vina ta şi-a mea te iartă… |
| William Shakespeare | traducere de Gheorghe Tomozei |
| Ca şi cum un tăiş superior mi-ar fi despărţit norii de vârfurile munţilor, aşa se zbate trupul meu uriaş, decapitat, lăsându-şi pe cer capul fugitiv. |
As though the superior knife adge had cut my clouds from the mountain tops does my immense and headless body hurl itself about, leaving its fugitive head in the sky. |
| Pe lângă plopii fără soţ Adesea am trecut; Mă cunoşteau vecinii toţi – Tu nu m-ai cunoscut. |
Down where the lonely poplars grow How often have I erred; My steps that all the neighbours know You only have not heard. |
| Ea stă plictisită şi foarte frumoasă părul ei negru este supărat mâna ei luminoasă demult m-a uitat, – demult s-a uitat şi pe sine cum atârnă pe ceafa scaunului. |
She remains bored and very beautiful her black hair is angry, her bright hand for ages now has forgotten me,- for ages too has forgotten itself, hanging as it has from the neck of a chair. |
| Eu mă înec în lumine şi scrişnesc în crugul anului. Îi arăt dinţii din gură, dar ea ştie că eu nu râd, dulcea luminii faptură mie, pe mine mă înfăţişează pe când ea stă plictisită şi foarte frumoasa şi eu numai pentru ea trăiesc în lumea fioroasă de sub ceresc. |
In the lights I drown myself, set my jaws against the coursing of the year. I reveal my teeth to her but she understands this is no smile- sweet, illuminated creature she reveals myself to me while she remains bored and very beautiful and for her alone I live in the appalling world of this inferior heaven. |
© 2026 blog.ro-en.ro