Iulia Muşat

! caramel este un substantiv neutru care are ca indicaţie pentru stabilirea sensului – „zahăr ars”; spre deosebire de ediţia veche, cuvântul îşi pierde pluralul, funcţionând şi ca adjectiv invariabil în structura „cremă caramel”

* carbogazos apare ca substantiv masculin nou, cu femininul carbogazoasă-carbogazoase; termenul este folosit pentru apele naturale care conţin gaz carbonic

* card este şi el o noutate, neutru cu pluralul carduri (cu cât mai multe, cu atât mai bine!)

! careláj, substantiv neutru care se referă la „pardoseli”, primeşte formă pentru plural – careláje; lexemul are două accepţii: “dispunere a elementelor care învelesc o construcţie în formă de figuri geometrice” sau “pardoseală, pavaj alcătuit din piese aşezate în carouri”

* carenat e adjectiv masculin cu pluralul carenaţi şi pluralul carenată-carenate; se referă la toate cele care au formă de carenă, de luntre, ori la păsări care au sternul prevăzut cu o carenă

Verbul a relaxa are, spre marea mea surpriză, o accepţie iniţială extrem de… tehnică. Ia ascultaţi cum sună în dicţionare verbul nostru de vacanţă: „a pune un sistem fizic scos din starea de echilibru termodinamic, electric etc. în stare de libertate, acesta revenind lent la vechea stare sau la o nouă stare de echilibru”. Ei? Adevărul e că ceva-ceva sistem fizic am şi eu, nu-i vorbă. Ca să fie treaba bună până la capăt, căutăm repede nuanţa reflexivă a lexemului, şi citim: (despre tensiunile mecanice dintr-un corp) „a scădea fără ca să varieze deformația corpului”. Clar! Ce înţeleg eu de-aici e că, dacă n-ai vreo tensiune mecanică-n buzunar, nu poţi să pleci nici până la bulgari în concediu!

Continuare »

* captátio benevoléntiae este o expresie latinească ce funcţionează în limba română ca locuţiune substantivală feminină; pronunţia ascultă regulile originalului, deci ti se pronunţă ţi, iar ae – e; termenul denumeşte un artificiu introductiv, prin intermediul căruia emiţătorul îşi asigură participarea emoţional-pozitivă a receptorului

* capuchehaiá/capucheháie, substantiv feminin, denumea odată un „reprezentant sau agent diplomatic al domnitorilor români la Poarta otomană”; termenul se articulează capuchehaiaua/capuchehaia, are genitiv-dativul capuchehaialei/capuchehaiei şi pluralul capuchehaiale/capuchehăi (la rândul său articulat prin adăugarea unui alt -le)… Nu vi se par fascinante cuvintele pe care ne străduim să le „evoluăm”, deşi realitatea pe care o denumesc a dispărut de multă vreme?…

* Capul Verde este înregistrat ca noutate, nume de stat, substantiv propriu neutru. Din familia sa lexicală mai primim *capverdian, adjectiv care exprimă toate referirile la această ţară; termenul are pluralul capverdieni şi femininul capverdiană-capverdiene.

! caráfă este lămurit prin sinonimul „sticlă” (adăugăm „cu gâtul lung şi cu partea de jos bombată”); substantivul feminin are genitiv-dativul caráfei şi pluralul caráfe; iese cu desăvârşire din uz înainte-acceptatul garáfă

* Caraíbi apare ca funcţionând în structura Marea Caraibilor, substantiv propriu masculin, plural. Numele etnic corespunzător este modificat, în locul formei de plural precizate anterior fiind acceptat !caraíb, atât ca adjectiv cât şi ca substantiv, cu pluralul caraibi şi femininul caraibă-caraibe

Verbul a elibera face parte dintre acele cuvinte în numele cărora, din când în când, oamenii sunt capabili de sacrificii imense. Cu nuanţă mai puţin tragică, se poate referi şi la militărie (a fi lăsat la vatră) sau prizonierat (a pune în libertate), la atomi (a se desprinde dintr-o moleculă) sau mecanisme (a slăbi), la o funcţie/post (a da afară, a destitui), la acte (a da cuiva un document) sau la spaţii (a evacua, goli o cameră). Cel mai profund sens al termenului se leagă organic, însă, de posibilitatea de a acţiona după propria voinţă sau dorinţă, presupunând pe a da sau a-şi lua libertate, a înlătura oprimarea (naţională, politică, socială, mentală).

Continuare »

* cantautoare este semnalat de DOOM2 ca noutate, substantiv feminin cu genitiv-dativul cantautoarei, şi pluralul cantautoare; alături de acest termen, apare şi cel înrudit masculin *cantautor, cu pluralul cantautori; cuvintele se referă la solişti care îşi compun singuri muzica şi textele, iar variantele pentru despărţirea în silabe sunt două: can-ta-u- sau cant-a-u-

* cap de bour, termen compus din substantiv neutru, prepoziţie şi substantiv masculin, apare ca element nou căruia îi este adusă o singură precizare – „timbru”. Mi se pare din nou ciudată dimensiunea temporală a termenului: seria „cap de bour” face parte dintre primele mărci poştale emise la noi, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, considerate astăzi elemente de tezaur, însă DOOM-ul le ia abia acum în evidenţă… „Era pe când nu s-a numit, azi îl numim şi nu e”.

* Capitoliu e substantiv propriu masculin, numele dat (iniţial) colinei pe care se afla templul lui Zeus în Roma antică, apoi oricărui edificiu ce constituie centru al autorităţilor municipale şi al vieţii politice într-o aşezare; de gâştele Junonei, cele care au salvat Capitoliul am auzit tot în vremuri demult apuse…

* cappuccino a fost primit din italiană, substantiv neutru cu articularea cappuccinoul şi pluralul cappuccino

* capra, precizat (neobişnuit) cu forma de bază accentuată, se referă la jocul astfel numit şi apare ca noutate în DOOM; termenului îi sunt indicate şi forma neaccentuată – capră, şi forma de genitiv-dativ – caprei

Una dintre cele mai interesante experienţe „de dicţionar” pe care le-am încercat a fost cea legată de verbul a certa. L-am căutat într-o doară, fără mari intenţii de a dezvolta un subiect oarecum neplăcut, însă definiţiile găsite mi-au stârnit o curiozitate reală: cuvântul acesta are incredibil de multe sinonime, cele mai multe dintre ele în registru popular-familiar şi regional. Începând cuminte cu explicaţiile, notez „a se lua la ceartă cu cineva, a discuta cu glas ridicat, cu aprindere”, „a face (concomitent) schimb de vorbe de ocară” sau chiar mai mult, „a rupe relaţiile de prietenie, a se învrăjbi cu cineva, a se supăra”. Există apoi expresii care reflectă ieşirea din matca legilor scrise sau nescrise ale vremurilor, precum „a fi certat cu morala” (a se abate sistematic de la principiile de etică), ori „a fi certat cu justiţia” (a nesocoti legile în mod repetat); mai interesante mi se par cele ironice, de genul „certat cu bunele maniere” sau „certat cu apa şi săpunul”. Sunt des folosite sinonimele a se ciorovăi, a se ciondăni, iar pentru registrul popular – a se bălăbăni, a se gâlcevi, a se sfădi. Cu nuanţă învechită şi regională, răsar, din substantivul pricină, a se pricinui si a se pricini, iar dintr-un obicei prost – a pârî. Am găsit şi cuvinte care s-au retras de multă vreme de pe scena lingvistică, precum a preobrăzi, a prihăni, a probăzui, a prociti, a probozi, a stropoli, a toi. Există, bineînţeles, variante folosite în limbajul oficial (a admonesta, a apostrofa, a moraliza, a mustra) sau în cel familiar (a dojeni, a dăscăli, a muştrului, a săpuni, a scutura). Şi, dacă vreţi, putem preciza în câte feluri se ceartă oltenii: a se rohoti, a docăni; bănăţenii: a vrevi; sau bucovinenii: a moronci, a putui. Fără umbră de îndoială, campionii sunt moldovenii, care se tolocănesc, se mogorogesc, se smotresc, se cârcotesc, se beştelesc, se ocărăsc, se sfădesc, se suduie şi se oropsesc. Cu mare spor şi – să recunoaştem – cu o inventivitate lingvistică de invidiat.

Continuare »