Iulia Muşat

* cash are în noul DOOM două articole diferite; termenul (provenit din engleză, de unde păstrează şi pronunţia – cheş) funcţionează ca adjectiv invariabil în structura „plată cash”, sau ca adverb – „a plăti cash”; celălalt articol de dicţionar discută valoarea substantivală a cuvântului, neutru cu articularea cash-ul (cât mai mult la toată lumea!)

! cassone revine la forma etimologică italiană (după ce, în scriptele vechi, se încercase grafia casone); substantivul neutru are pluralul cassone şi puteţi găsi un articol lămuritor pe Wikipedia

* castiliana este un idiom pe care dicţionarul îl include între noutăţi, limbă romanică vorbită în Spania; termenul se adaugă anterior acceptatului nume al locuitorilor faimoasei regiuni – castilieni

* casting se foloseşte în industria cinematografică; substantivul neutru are articularea castingul

! caş încheie seria de astăzi într-o necăutată şi ciudată (mi se pare mie) simetrie cu englezescul cash. Termenul îşi decide – în sfârşit! – genul: e neutru, şi rămâne fără plural (poate nu ştiaţi că înainte aveaţi de ales între caşuri şi caşi…).

Verbul a şcoli, fie că vrem, fie că nu, face parte din traiul nostru de zi cu zi. Asta pentru că, indiferent de atitudinea pe care o avem faţă de şcoală ca instituţie, viaţa nu ne permite să negociem anumite lucruri şi, chiar dacă nu conştientizăm asta întotdeauna, în fiecare zi există câte o lecţie la care ar trebui să luăm aminte.

Articolul de dicţionar care lămureşte acest verb este foarte scurt şi stabileşte două corespondenţe, care acoperă, în fapt, profunzimi diferite ale actului în sine. Există a învăţa, pe care îl folosim în mod curent pentru activităţi dintre cele mai diverse şi care nu au neapărat legătură cu o sală de clasă, deşi se întâmplă uneori ca rolul de profesor să şi-l asume cineva dintre cei care se ivesc în viaţa noastră. Celălalt sinonim este a (se) instrui, obligatoriu într-un cadru instituţionalizat, adică la şcoală, universitate etc.

Continuare »

* cartof-dulce este un substantiv masculin, căruia îi sunt exprimate sinonimele batat, batată, plantă perenă asemănătoare cartofului; noul compus are pluralul cartofi-dulci

* Carul-Mic (constelaţie) stă – în sfârşit – alături de Carul-Mare (acesta din urmă menţionat atât în documentele vechi, cât şi în cele noi); termenii sunt încadraţi în categoria substantivelor proprii neutre

! ca (…) să apare acceptat exclusiv sub această formă, conjuncţia compusă având obligatoriu un termen interpus între cele două elemente

* casă-muzeu e substantiv feminin inclus pe lista noutăţilor (deşi, recunosc, personal nu mi se pare mai uzitat decât casă memorială… dar poate s-o referi la altceva); genitiv-dativul este casei-muzeu, iar pluralul case-muzeu

*cascadorie se adaugă familiei lexicale a mai vechiului cascador, având genitiv-dativul cascadoriei şi pluralul cascadorii

A îmbolnăvi este unul dintre cele mai neplăcute verbe pe care le cunosc. Toate trimiterile şi toate asocierile pe care le putem face se referă la boli şi la stări de rău, la neplăceri şi senzaţii de disconfort care ne întrerup şirul zilelor – unele plăcute, altele mai puţin plăcute, dar monotone în succesiunea lor sănătoasă; este, de altfel, singura monotonie pe care o agreez – aceea a zilelor mele fără dureri.

Continuare »

! carevasăzícă îşi schimbă grafia şi valoarea morfologică; utilizat în sfera familiară, termenul nu mai este analizat ca locuţiune, ci ca adverb sau conjuncţie

! carioca, substantiv feminin, este folosit în varianta sa accentuată cu sensul de „dans ori instrument muzical”; are genitiv-dativul cariócei şi pluralul carióce. Un alt cuvânt, apropiat şi uşor de confundat, este !cariócă – un creion cu o fâşie de pâslă îmbibată cu tuş, cu genitiv-dativul cariócii şi pluralul carióci.

* carmangeríe apare ca noutate, substantiv feminin cu genitiv-dativul carmangeríei şi pluralul carmangeríi(le), care denumeşte măcelăriile sau restaurantele unde se prepară şi se servesc mâncăruri din carne

* carte de credit este un compus alcătuit din substantiv feminin, prepoziţie şi substantiv neutru, născut dintr-o realitate a timpurilor pe care le trăim

!cartilaj/cartilagiu are acum două variante acceptate de DOOM2; substantivul neutru are pluralul cartilaje(le)/cartilagii(le)

Pornind de la verbul a se teme, mi s-au părut interesante două proverbe care, deşi sunt echivalente ca sens lingvistic, se diferenţiază dintr-un punct de vedere foarte subtil, al semnificaţiei sau implicaţiei psihologice. Cunoscutul „Cine s-a fript cu ciorbă suflă şi-n iaurt” face un soi de observaţie faptică, fără să ofere clar o explicaţie, dar pe care toţi suntem capabili a o deduce: cine s-a opărit cu zeamă fierbinte se teme să n-o păţească iar, deci o răceşte şi pe aia rece. Celălalt proverb este creat pe acelaşi schelet semantic, însă veriga explicativă este, de data aceasta, prezentă: „Cine e muşcat de şarpe se teme şi de şopârlă.” Reflexivul acesta stabileşte identitate de sens cu „a simţi teamă, a fi cuprins sau stăpânit de frică, a avea teamă sau frică”, iar concluzia logică este că cel păţit e fricos, temător, prevăzător. Gradul superlativ este într-un mod interesant exprimat prin „a se teme şi de umbra lui”, spaima spaimelor fiind generată de lucruri care ar trebui să-ţi fie intim cunoscute, pentru că fac parte din tine; în plus, frica de propria umbră – cea care te însoţeşte pretutindeni, oriunde te-ai duce – capătă o omniprezenţă angoasantă, care mi se pare imposibil de îndurat, pentru că, în mod firesc, ea este asociată cu grijile, cu îngrijorarea, cu agitaţia, cu frământarea. Starea aceasta de nelinişte şi de tulburare poate fi provocată de un pericol care te ameninţă în mod real, însă şi de un rău posibil sau probabil, dar care, deocamdată, se află numai în închipuirea ta. Căci expresia „mă tem că…” nu implică nicidecum o certitudine, ci se asociază unor presupuneri de tipul „mi se pare că…”, „socotesc că…”, „am sentimentul (neplăcut) că…”, „e posibil să…”, „cred că …”. Cu o nuanţă specială, în forma a teme pe cineva, verbul acesta se referă la „a bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate în căsnicie, a fi gelos”, iar explicaţia substantivului temere este dată tocmai de acest „sentiment de îndoială chinuitoare în ceea ce priveşte fidelitatea persoanei iubite, de gelozie”.

Continuare »