18 sept.
Crocodile tourism
Pronume relative şi conectori, pentru testarea IELTS
Arhiva pentru septembrie, 2013
17 sept.
O nouă lumină asupra limbilor pe cale de dispariţie
Texte necunoscute până acum mediului academic modern au dezvăluit prin proiecte de cercetare informaţii care vor ajuta la păstrarea culturilor şi identităţilor. În biblioteca Mitchell din Sydney, Dr. Michael Walsh a găsit o serie de caiete din colecţia cu manuscrise coloniale ale bibliotecii de stat din New South Wales. Caietele conţineau cuvinte din vocabularul nativilor din Raffles Bay, Walsh redescoperind un ghid al limbilor indigene folosite lângă o aşezare britanică de pe coasta Teritoriului de Nord, întocmit de colonistul victorian Charles Tyres.
După cercetări care s-au întins pe durata a doi ani, Walsh a investigat manuscrise provenind de pe o rază de 14 km şi care conţineau informaţii despre 100 de limbi indigene, multe dintre ele fiind considerate pierdute înainte de descoperire.
Continuare »
16 sept.
a (se) strica
Verbul a (se) strica este foarte bogat în semnificaţii şi are o mulţime de sinonime. Înseamnă, în sensul său cel mai extins, „a (se) transforma din bun în rău”, fiind echivalent cu a (se) deteriora, a (se) degrada, a (se) defecta. Se foloseşte legat de lucruri care sunt distruse pentru a ajunge la ceva din interiorul lor sau aflat dincolo de ele (de exemplu, ouă, uşi, încuietori etc.) – situaţie în care cel mai utilizat sinonim este a sparge. De asemenea, se poate referi la materii organice – „a se descompune sub acţiunea agenţilor exteriori distructivi”, ori la aer – „a deveni greu respirabil din cauza unor substanţe sau mirosuri neplăcute, nocive”, stabilind sinonimie cu a (se) altera.
Se are în vedere efectul, rezultatul final – distrugerea, uneori subliniind şi intenţia – „a împiedica buna desfăşurare a unei acţiuni, a se pune de-a curmezişul” – sinonim cu a tulbura, a zădărnici. Dincolo de toate, verbul este asociat foarte des cu greşeala – „a pricinui stricăciuni, daune, lipsuri”, ori cu inutilitatea – „a fi nefolositor, nepotrivit, dăunător într-o anumită situaţie” – sinonim cu a vătăma. Deseori, implică şi vinovăţia – „a greşi, a se face vinovat de ceva”, mai ales atunci când este vorba despre a dăuna unei alte persoane – „a influenţa pe cineva în rău, a corupe”. Se poate strica sănătatea cuiva, starea sufletească sau morală, limba vorbită; se pot strica prietenii, farmece, petreceri, planuri, înţelegeri, legi, vieţi.
Continuare »
