Rezultate

17 sept.

a găzdui

Verbul a găzdui este un derivat, cu sufixul -ui, al substantivului gazdă (termen împrumutat din limba maghiară). Înseamnă „a primi pe cineva în casa sa o anumită vreme, dându-i adăpost (și mâncare), a primi sau a ține în gazdă, a da ospitalitate”.

Din celălalt punct de vedere privind lucrurile, verbul se mai poate referi și la sensul invers al acțiunii, devenind astfel intranzitiv – „a rămâne (să locuiască și să mănânce) câtva timp în casa cuiva, a trage sau a trăi în gazdă, a locui provizoriu undeva”.

Sinonimele sunt destul de numeroase și de variate, cele mai multe dintre ele fiind folosite în registrul popular și arhaic: a adăposti, a primi, a pripăși, a sălășlui, a sălăși, a sălășui, a încortela, a sălui, a conăci, a făgădui, poate chiar a administra.

Continuare »

10 dec.

„Păstor de fulgi” de Ana Blandiana

Mi-ar place să mă fac păstor de fulgi,
Să am în grijă turme mari de-omăt
Pe care să le port prin ceruri lungi
Şi să le-aduc mai albe îndărăt.
I wish I were a herder of snowflakes
I’d like to have large snow flocks in my care
Which I shall have to drive across long skies
And bring them whiter, purer, back from there.
În nopţi clinchetitoare să stau şi să contemplu
Singurătatea lumii şi plânsul ei enorm
Reverberat în nouri ca-n murii unui templu
Pe când viaţa-mi trece şi turmele îmi dorm.
And pause and contemplate on tinkling nights
The moon’s seduction, her enormous weep
Echoed by clouds as by a temple’s walls,
While my life passes and my white flocks sleep.
S-aştept să vină vara să-mi răpună
Mieii sortiţi spre setea dulcii hume
Şi-n transhumanţa sfântă să curgem împreună
Mulţi, fără de prihană, dar anume.
And wait till summer then will sacrifice
My lambkins destined to the sweet clay’s claim,
While in the holy transhumance we merge
Silent and guileless yet towards and aim.
Ana Blandiana traducere de Dan Duţescu

30 dec.

a (se) săvârşi

Verbul a (se) săvârşi face parte dintre acelea care mie mi se par tare frumos sunătoare. Primul lui sens, cel actual, se lămureşte prin sinonimia cu a face, a înfăptui, a îndeplini – adică „a face să aibă loc, a transforma în fapt”, având uneori şi conotaţie negativă, echivalentă cu a comite. Celelalte două sensuri ale termenului sunt considerate învechite şi regionale, însemnând – pe de o parte – „a duce ceva la bun sfârşit, a termina cu bine”, iar atunci când are valoare reflexivă chiar a muri.

Mulţimea de verbe echivalente regăsite în dicţionarele de sinonime m-a luat complet pe nepregătite; sunt multe şi extrem de variate, referindu-se la tot felul de sfârşituri şi la tot soiul de situaţii. Le înşir aici, fără a le diferenţia după semnificaţie şi înrudiri: a alcătui, a asasina, a celebra, a comite, a compune, a constitui, a deceda, a dispărea, a (se) duce, a executa, a forma, a isprăvi, a încheia, a muri, a oficia, a omorî, a pieri, a prăpădi, a realiza, a răposa, a sfârşi, a (se) stinge, a sucomba, a suprima, a termina, a ucide

Continuare »

08 mai

„Psalm” de Lucian Blaga

O durere totdeauna mi-a fost singurătatea ta ascunsă
Dumnezeule, dar ce era să fac?
Când eram copil mă jucam cu tine
şi-n închipuire te desfăceam cum desfaci o jucărie.
Apoi sălbăticia mi-a crescut,
cântările mi-au pierit,
şi fără să-mi fi fost vreodată aproape
te-am pierdut pentru totdeauna
în ţărână, în foc, în văzduh şi pe ape.
Your hidden solitude always made me sad,
but what could I do, God?
When I was a child, I played with you
and in imagination took you to pieces like a toy.
Then my wildness grew and my songs died,
and without your being with me
I lost you forever
in earth, in air, in fire, in water.
Între răsăritul de soare şi-apusul de soare
sunt numai tină şi rană.
În cer te-ai închis ca-ntr-un coșciug.
O, de n-ai fi mai înrudit cu moartea
decât cu vieaţa,
mi-ai vorbi. De-acolo unde eşti,
din pământ ori din poveste mi-ai vorbi.
From sunrise to sunset I am
plague and mud.
You have shut yourself always in the sky as in a coffin
and if you were not closer kin to death than to life
you would speak to me from where you are
you would speak to me from within the earth, within the tale.
În spinii de-aci arată-te Doamne,
să ştiu ce-aştepţi de la mine.
Să prind din văzduh suliţa veninoasă
din adânc azvârlită de altul să te rănească subt àripi?
Ori nu doreşti nimic?
Eşti muta, neclintita identitate
(rotunjit în sine a este a),
nu ceri nimic. Nici măcar rugăciunea mea.
Show me, God, here among the thorns
what is it you want of me.
To catch in the air the poisoned spear others threw
from the depths to wound you beneath your wings?
Or do you want nothing of me?
You are still, mute identity,
(alpha round itself is alpha),
and you ask me for nothing, not even for my prayers.
Iată, stelele intră în lume
deodată cu întrebătoarele mele tristeţi.
Iată, e noapte fără ferestre-nafară.
Dumnezeule, de-acum ce mă fac?
În mijlocul tău mă dezbrac. Mă dezbrac de trup
ca de-o haină pe care-o laşi în drum.
Look at the stars coming into the world
with my own questioning griefs.
It is night, and there are no windows in it.
What am I to do from now on, God?
In you I take off my body
as if it were an old suit left in the middle of the road.
Lucian Blaga traducere de R. MacGregor-Hastie

05 mart.

a (se) înveseli

Verbul cel mai potrivit zilelor acestora pare să fie a (se) înveseli. Cel puţin dacă vorbim despre pulsul nestăvilit al naturii, care începe să fiarbă şi să bolborosească în sinele său clocotitor. Semnificaţia de bază a termenului se referă la „a deveni sau a face să fie vesel, voios, binedispus”, stabilind sinonimie cu a (se) (bine)dispune, a (se) distra, a (se) îmbucura, a (se) învoioşa, a (se) veseli. Foarte multe dintre antonime se circumscriu mai curând acestei sfere a sensurilor – a (se) indispune, a (se) întrista, a (se) mâhni, a (se) mohorî, a (se) posomorî, a (se) scârbi. Însă verbul funcţionează, de asemenea, şi în dimensiunea figurată, însemnând „a face să fie mai puţin mohorât, întunecat, monoton”, devenind, astfel, sinonim cu a (se) însenina, a (se) deschide, a (se) lumina.

Continuare »

16 dec.

„Frunze” de Mircea Ivănescu

aş vrea să mă aşez pe marginea trotuarului,
să aştept să se facă noapte la capătul străzii singurătatea
mea de acuma mai are
ceva la fel cu cea din copilărie,
când nu ştiam că trece pentru totdeauna
vremea? nu se poate răscumpăra
cu nimic vremea de atunci? nu mai rămâne
adevărat nici un gest, chiar aşezat
pe stradă cu capul în mâini?
şi lumina, care se spulberă pe obiecte,
şi obiectele se fac frunze,
şi se fac frunze.
I would like to sit on the edge of the sidewalk
and wait for night to fall at the end of the street.
The loneliness
I now feel resembles still
the loneliness of my childhood,
when I did not know that time
is lost forever. Is there nothing that can redeem
that time? Is there not a single gesture
that remains true, even as I sit in the street,
my head buried in my hands?
The light crumbles on objects,
the objects turn into leaves,
they turn into leaves.

© 2024 blog.ro-en.ro