Verbul a găzdui este un derivat, cu sufixul -ui, al substantivului gazdă (termen împrumutat din limba maghiară). Înseamnă „a primi pe cineva în casa sa o anumită vreme, dându-i adăpost (și mâncare), a primi sau a ține în gazdă, a da ospitalitate”.

Din celălalt punct de vedere privind lucrurile, verbul se mai poate referi și la sensul invers al acțiunii, devenind astfel intranzitiv – „a rămâne (să locuiască și să mănânce) câtva timp în casa cuiva, a trage sau a trăi în gazdă, a locui provizoriu undeva”.

Sinonimele sunt destul de numeroase și de variate, cele mai multe dintre ele fiind folosite în registrul popular și arhaic: a adăposti, a primi, a pripăși, a sălășlui, a sălăși, a sălășui, a încortela, a sălui, a conăci, a făgădui, poate chiar a administra.

De când locuiesc în București, m-am pomenit de nenumărate ori în postura de gazdă. Oameni pe care îi cunosc mai mult sau mai puțin pot avea nevoie aici de un acoperiș deasupra capului, pentru o noapte ori mai multe, fie înainte, fie după un drum la aeroport, o vizită la medic sau chiar o internare la spital.

Deși îmi place grozav singurătatea mea, casa îmi e deschisă, pentru că așa mi-e felul, dar și pentru că așa e obiceiul locului. Toți bucureștenii pe care îi cunosc fac la fel. Și tot așa am găsit și eu ajutor atunci când am venit aici la început, prin urmare pare firesc să întorc, la rândul meu, binele făcut. Și mă bucur întotdeauna când pot ajuta pe cineva.