Rezultate

10 iun.

a (se) împărtăși

Verbul a (se) împărtăși este un derivat al substantivului părtaș, cu prefixul în-, de al cărui sens se și leagă: „a face pe cineva părtaș la ceva” sau „a se face părtaș la ceva, a lua parte la ceva”, adică a participa. Dar și „a avea parte de…”, echivalent cu a primi (din…), a se înfrupta (din…), precum și „a primi o parte din ceva” – în sens mai general.

Sensurile sunt destul de multe, căci verbul mai poate să însemne „a accepta punctul de vedere al cuiva, a fi de acord cu…, a primi ca bun”, deci a accepta, a admite – când e vorba de păreri, opinii. Ori cu privire la idei, gânduri, sentimente – „a (se) destăinui cuiva ceva, a face cunoscut (pentru a găsi sprijin spiritual sau moral)”, adică a comunica, a declara, a (se) destăinui.

De asemenea, poate avea în vedere „a împărți cu cineva ceva, a da și altuia, a face parte cuiva”, dar și „a avea parte de același lucru ca și altcineva”. Atunci când se referă la bucurii sau necazuri, dureri, înseamnă „ a suporta împreună”, dar se pot avea în vedere și impresii… sau chiar soarta cuiva.

Utilizat deseori în spațiul bisericesc, verbul se referă la „a da sau a lua împărtășanie; a supune ritualului de împărtășanie (sfânta grijanie)”, fiind sinonim cu a (se) cumineca, a (se) griji. Iar de aici derivă semnificația argotică a termenului, însemnând „a consuma băuturi alcoolice” – a bea. Și, surprinzător, sinonime mai există, multe în registrul popular și regional.

Zilele trecute mi-a căzut privirea pe un citat care spunea așa: „Pentru că suntem muritori, fiecare talent, îndemânare, aptitudine pe care o posedăm, fiecare gând și trăire pe care am avut-o, fiecare peisaj superb pe care l-am văzut, fiecare obiect material pe care l-am avut, se va pierde, în definitiv. Asta doar dacă nu le împărtășim cuiva.”

Și m-am gândit, imediat, cât de fericită sunt. Pentru că în fiecare zi îmi împărtășesc cunoștințele și învățăturile elevilor mei. Iar în fiecare zi de luni, gândurile mele – mai trăsnite sau nu – ajung la cititorii acestui blog. Există, deci, părți din mine care nu se vor pierde niciodată, și vorbe care, cumva, vor intra în alte case, minți și suflete…

15 mai

„Lost Love” de Robert Graves

His eyes are quickened so with grief,
He can watch a grass or leaf
Every instant grow; he can
Clearly through a flint wall see,
Or watch the startled spirit flee
From the throat of a dead man.
Across two counties he can hear
And catch your words before you speak.
The woodlouse or the maggot’s weak
Clamour rings in his sad ear,
And noise so slight it would surpass
Credence–drinking sound of grass,
Worm talk, clashing jaws of moth
Chumbling holes in cloth;
The groan of ants who undertake
Gigantic loads for honour’s sake
(Their sinews creak, their breath comes thin);
Whir of spiders when they spin,
And minute whispering, mumbling, sighs
Of idle grubs and flies.
This man is quickened so with grief,
He wanders god-like or like thief
Inside and out, below, above,
Without relief seeking lost love.
De-atâta chin, privirea lui
S-a agerit: el vede cum
Sub ochi se-nalță iarba, vede
Ce-i dincolo de zid și fum
Și ce nălucă se desparte
De omul osândit de moarte.
Aude peste zeci de sate;
Pân-a-i vorbi, el luminat e.
Urechea tristă i-o surzește
Zvâcnirea unei cozi de pește,
Neputinciosul fir de iarbă
Plecat spre rouă ca s-o soarbă,
Roit de fluturi, viermi sau molii
Ce mursec straie și fotolii,
Năduful harnicei furnice
Când dă povara s-o ridice,
Spetindu-se căci vrea anume
Să nu-și păteze bunul nume,
Țesutul pânzei de paing
Și forfoteala ce-o încing
Gângăniile din astă lume.
Înconvoiat de dorul greu
Cutreieră prin lumea toată
Asemeni unui fur sau zeu
Și dragostea pierdută-și cată.
Robert Graves traducere de Leon Levițchi

23 ian.

„Insensibility” de Wilfred Owen

Happy are men who yet before they are killed
Can let their veins run cold.
Whom no compassion fleers
Or makes their feet
Sore on the alleys cobbled with their brothers.
The front line withers.
But they are troops who fade, not flowers,
For poets’ tearful fooling:
Men, gaps for filling:
Losses, who might have fought
Longer; but no one bothers.
I
Ferice de acei ce pân-a fi uciși
Își seacă vinele. De-acei
Pe care compasiunea nu-i batjocorește
Nici nu-i silește să-și rănească Talpa
Pe-aleile pavate cu atâția frați.
Când nu mai face față linia întâi,
Ei sunt ostași ce mor, nu Flori
Jelite de poeți hilari:
Spărturi ce trebuiesc umplute
Și pierderi ce-ar mai fi putut lupta;
Dar nimănui nu-i pasă.


Continuare »

29 oct.

a (se) îmbrăţişa

Verbul a (se) îmbrățișa este un cuvânt polisemantic care se folosește, în primul rând, pentru persoane – „a (se) cuprinde, a (se) înlănțui cu brațele, a (se) strânge în brațe (în semn de afecțiune)”. Sensul figurat corespunzător se referă la „a înconjura din toate părțile”, fiind sinonim cu a învălui, ori „a stărui cu privirea asupra unui lucru, a cuprinde dintr-o aruncătură de ochi”.

Un alt sens figurat al verbului are în vedere „a include, a cuprinde în sfera preocupărilor”, iar altul – „a-și însuși o idee, o doctrină, o concepție” (sinonim cu a-și apropria, a adopta) ori „a se apuca de o meserie, a se consacra unei profesii”. În Moldova se folosește des forma a îmbrățoșa (derivat al lui brățos), cu aceeași semnificație. Dintre sinonime mai sunt menționate a cuprinde, a conține, a primi, a prinde, a vedea.

Continuare »

27 iun.

„Margaret’s Song” de Lascelles Abercrombie

Too soothe and mild your lowland airs
for one whose hope is gone:
I’m think of the little tarn,
Brown, very lone.
Prea blândă-i boarea-ți de câmpie.
Să sper e prea târziu;
Visez un iezer singuratic
Micuț și cafeniu.
Would now the tall swift mists could lay
their wet grasp on my hair,
and the great natures of the hills
round me friendly were.
De s-ar putea ca uda ceață
Să-mi pună mâna-n plete,
Și munții-nalți, prietenoși,
Privirea să-mi desfete!
In vain! – for taking hills your plains
have spoilt my soul I think,
But would my feet were going down
Towards the brown tarn’s brink.
Păcat! te-am luat drept munte-nalt,
Și tu erai câmpie…
Dar pașii sigur mă vor duce
Spre unda cafenie.
Lascelles Abercrombie traducere de Veronica Focșeneanu

20 nov.

a (se) înnegura

Verbul a (se) înnegura este un derivat, având drept cuvânt de bază substantivul negură, căruia i se adaugă prefixul în-. Este tranzitiv și reflexiv, însemnând „a (se) acoperi cu negură, cu ceață”. Sensul figurat se referă la oameni sau la chipul lor – „a căpăta o expresie tristă”, de asemenea și la privirea ori la mintea lor – „a pierde din proprietatea de a percepe clar obiectele din realitatea înconjurătoare”.

Sinonimele cele mai folosite și pe care le menționează cele mai multe dintre dicționare sunt a (se) împăienjeni, a (se) încețoșa, a (se) înnora, a (se) întrista, a (se) întuneca, a (se) mâhni, a (se) mohorî, a (se) posomorî, a (se) tulbura. Tot astfel, dintre antonime, trebuie amintite a (se) însenina, a (se) înveseli, a se învoioșa, a se lumina.

Continuare »

© 2024 blog.ro-en.ro