27 iun.
„Margaret’s Song” de Lascelles Abercrombie
Too soothe and mild your lowland airs for one whose hope is gone: I’m think of the little tarn, Brown, very lone. |
Prea blândă-i boarea-ți de câmpie. Să sper e prea târziu; Visez un iezer singuratic Micuț și cafeniu. |
Would now the tall swift mists could lay their wet grasp on my hair, and the great natures of the hills round me friendly were. |
De s-ar putea ca uda ceață Să-mi pună mâna-n plete, Și munții-nalți, prietenoși, Privirea să-mi desfete! |
In vain! – for taking hills your plains have spoilt my soul I think, But would my feet were going down Towards the brown tarn’s brink. |
Păcat! te-am luat drept munte-nalt, Și tu erai câmpie… Dar pașii sigur mă vor duce Spre unda cafenie. |
Lascelles Abercrombie | traducere de Veronica Focșeneanu |