11 apr.
„The Truth” de William Henry Davies
| Since I have seen a bird one day, His head pecked more than half-away; That hopped about, with but one eye, Ready to fight again, and die — Ofttimes since then their private lives Have spoilt that joy their music gives. |
De când o pasăre-am zărit Cu capu-aproape ciugulit, Tot țopăind zburlită, chioară, Cu gând să lupte și să moară, De-atunci, când viața mă îmbie, Nu gust întreaga bucurie. |
| So when I see this robin now, Like a red apple on the bough, And question why he sings so strong, For love, or for the love of song; Or sings, maybe, for that sweet rill Whose silver tongue is never still — |
Și-acum, văzând acest prigor, Roș măr pe ramu-mbietor, Și neștiind ce triluri scoate De dragoste sau libertate Sau cântă poate undei Clare Ce curge susurând la vale, |
| Ah, now there comes this thought unkind, Born of the knowledge in my mind: He sings in triumph that last night He killed his father in a fight; And now he’ll take his mother’s blood — The last strong rival for his food. |
Vai, ce gând rău îmi vine-n minte, Născut din ce-mi aduc aminte; Își cântă fapta cugetată: Azi-noapte ucise pe-al său tată, Și-acum vrea sângele de mamă, La masa lui, rival de seamă. |
William Henry Davies | traducere de Veronica Focșeneanu |