14 mai
„Description of Spring” de Henry Howard
| The soote season, that bud and bloom forth brings, With green hath clad the hill and eke the vale: The nightingale with feathers new she sings; The turtle to her make hath told her tale. Summer is come, for every spray now springs: The hart hath hung his old head on the pale; The buck in brake his winter coat he flings; The fishes flete with new repairèd scale. The adder all her slough away she slings; The swift swallow pursueth the flies smale; The busy bee her honey now she mings; Winter is worn that was the flowers’ bale. |
Dulce-anotimp când muguri ies, şi flori, Când văi primesc strai verde, şi muncele, Când cântă,-n nou penet, privighetori Iar turtureii vin la turturele. Se face cald, cresc lujerii priori; Prin strungi pierd cerbii coarne vechi şi grele; Şi năpârlesc prin cătini căpriori; Înoată ştiuci, în zale noi şi ele. Vezi iuţi lăstuni de gâze vânători; Îşi leapădă năpârca-ntreaga-i piele; E dusă iarna – gâde-al florilor; Strâng miere-acum albine hărnicele. |
| And thus I see among these pleasant things Each care decays, and yet my sorrow springs. |
Şi-n raiu-acesta orice păsuri mor – Doar eu rămân aleanului dator… |
| Henry Howard | traducere de Tudor Dorin |
WALKING THE DOG
Howard Nemerov
Two universes mosey down the street
Connected by love and a leash and nothing else.
Mostly I look at lamplight through the leaves
While he mooches along with tail up and snout down,
Getting a secret knowledge through the nose
Almost entirely hidden from my sight.
We stand while he’s enraptured by a bush
Till I can’t stand our standing any more
And haul him off; for our relationship
Is patience balancing to this side tug
And that side drag; a pair of symbionts
Contented not to think each other’s thoughts.
What else we have in common’s what he taught,
Our interest in shit. We know its every state
From steaming fresh through stink to nature’s way
Of sluicing it downstreet dissolved in rain
Or drying it to dust that blows away.
We move along the street inspecting shit.
His sense of it is keener far than mine,
And only when he finds the place precise
He signifies by sniffing urgently
And circles thrice about, and squats, and shits,
Whereon we both with dignity walk home
And just to show who’s master I write the poem.
Plimbând câinele
Howard Nemerov
Două universuri hoinărind în josul străzii,
Conectate de dragoste şi de o lesă – şi atât.
În general, eu mă uit printre frunze la lampadare,
În vreme ce el şerpuieşte alături cu coada sus şi botul în pământ,
Acumulând pe nări cunoaşteri secrete,
Aproape toate ascunse privirii mele.
Ne oprim, în vreme ce el rămâne neclintit, vrăjit de o tufă,
Până când nu mai pot răbda acea oprire
Şi îl trag de acolo: aşa este relaţia noastră,
Răbdare balansând între această parte care remorchează
Şi cealaltă parte care se opune; o pereche în simbioză,
Fiecare mulţumit să nu gândească gândurile celuilalt.
Ce mai avem în comun este că ambii, crede el,
Suntem interesaţi de căcat. Îl cunoaştem în toate stările lui,
De la cel aburind, păstrând mirosul natural,
Care se prelinge pe stradă dizolvat de ploaie,
Până la cel care se usucă şi devine praf purtat aiurea de vânt.
Ne mişcăm de-a lungul străzii inspectând căcaţiii.
Simţurile lui sunt mult mai fine decât ale mele,
Numai când găseşte cu exactitate locul potrivit
Îl semnalează, adulmecând intens şi interesat,
Apoi îl înconjoară de trei ori; urinează şi se răhăţeşte;
După asta amândoi, cu demnitate, o luăm spre casă
Şi doar pentru a arăta cine este şeful scriu acest poem.
trad Petru Dimofte
1 februarie 2016 la 12:23