09 nov.
„The Solitary Reaper” de William Wordsworth
| Behold her, single in the field, Yon solitary Highland Lass! Reaping and singing by herself; Stop here, or gently pass! Alone she cuts and binds the grain, And sings a melancholy strain; O listen! for the Vale profound Is overflowing with the sound. |
Munteanca e în lan. Priveşte! A coborât dinspre brădet Şi seceră stingher, cântând – Opreşte-te sau treci încet! Ea taie grâu, leagă snopi Şi zice viers duios. Ascultă! Întreaga vale adâncată Răsună de cântare multă. |
| No Nightingale did ever chaunt More welcome notes to weary bands Of travellers in some shady haunt, Among Arabian sands: A voice so thrilling ne’er was heard In spring-time from the Cuckoo-bird, Breaking the silence of the seas Among the farthest Hebrides. |
N-a îngânat privighetoare Un tril mai binecuvântat Drumeţului sleit ce-n oaza Deşertului s-a aciuat; Nici primăvara, glas de cuc N-a frânt mai gingaş prin cântări Tăcerea apelor ce-ncing Hebridele din cele mări. |
| Will no one tell me what she sings?— Perhaps the plaintive numbers flow For old, unhappy, far-off things, And battles long ago: Or is it some more humble lay, Familiar matter of to-day? Some natural sorrow, loss, or pain, That has been, and may be again? |
Ce-anume cântă? Ştie cine… Poate că tristul viers renvie Dureri sau lupte ce s-au stins Acum o veşnicie; Sau poate că-i un dor mărunt, Un gând de fiecare zi? Un chin, o pierdere, o grijă Ce-a fost şi iarăşi va mai fi? |
| Whate’er the theme, the Maiden sang As if her song could have no ending; I saw her singing at her work, And o’er the sickle bending;— I listened, motionless and still; And, as I mounted up the hill, The music in my heart I bore, Long after it was heard no more. |
Orice-ar fi povestit, părea Că nu se va sfârşi vreodată; Ea secera, cântând mereu În holde afundată… Am stat, vrăjit; iar când m-am dus, Tot nu am încetat s-ascult, În cuget, minunatu-i glas, Deşi nu-l auzeam de mult. |
| William Wordsworth | traducere de Leon Leviţchi |