Verbul a (se) îmbrățișa este un cuvânt polisemantic care se folosește, în primul rând, pentru persoane – „a (se) cuprinde, a (se) înlănțui cu brațele, a (se) strânge în brațe (în semn de afecțiune)”. Sensul figurat corespunzător se referă la „a înconjura din toate părțile”, fiind sinonim cu a învălui, ori „a stărui cu privirea asupra unui lucru, a cuprinde dintr-o aruncătură de ochi”.

Un alt sens figurat al verbului are în vedere „a include, a cuprinde în sfera preocupărilor”, iar altul – „a-și însuși o idee, o doctrină, o concepție” (sinonim cu a-și apropria, a adopta) ori „a se apuca de o meserie, a se consacra unei profesii”. În Moldova se folosește des forma a îmbrățoșa (derivat al lui brățos), cu aceeași semnificație. Dintre sinonime mai sunt menționate a cuprinde, a conține, a primi, a prinde, a vedea.

Verbul mi-a atras atenția zilele astea, când rezolvau copiii câteva aplicații pe lecțiile de vocabular. Este format prin derivare, cu prefixul în-, de la cuvântul de bază brățiș – un arhaism regional și arhaic, care însemna „corp la corp”. Prin urmare, nu chiar de la braț, așa cum ne-am fi așteptat noi, micuții cercetători lingviști.

Cele mai dragi îmi sunt cuvintele care ne rezervă surprize. Iar unele dintre ele sunt cu atât mai interesante, cu cât sunt mai cunoscute, des utilizate sau – aparent – comune. Originea ori utilizarea lor în expresii pot reprezenta curiozități semantice pe care copiii le vor aprecia, cu siguranță. Cuvintele sunt cele mai frumoase unelte ale omului, iar împrietenirea cu dicționarul este o adevărată aventură, de care ei vor fi încântați.