| Dintr-alte ţări, de soare pline, Pe unde-aţi fost şi voi străine, Veniţi, dragi păsări, înapoi Veniţi cu bine! De frunze şi de cântec goi, Plâng codrii cei lipsiţi de voi. |
From sunny countries and skies blue From which last automn-tide you flew, Return, dear birds, where you belong, Most welcome, you! The woods, bereft of leaf and song, Weep for they have missed you too long. |
| Dying sun, shine warm a little longer! My eye, dazzled with tears, shall dazzle yours, Conjuring you to shine and not to move. You, sun, and I all afternoon have laboured Beneath a dewless and oppressive cloud– a fleece now gilded with our commen grief That this must be a night without a moon. Dying sun, shine warm a little longer! |
Nu, Soare, nu muri! Mai vreau lumina ta! Orbiți de lacrimi, ochii mei te vor orbi. Rugându-te să strălucești necontenit, Cu tine, Soare, sufăr azi de la amiază Sub apăsarea unui nor lipsit de rouă – Un caier aurit de jalea-amândurora Că trebuie să vină noaptea fără lună. Nu, Soare, nu muri! Mai vreau lumina ta! |
| Faithless she was not: she was very woman, Smiling with dire impartiality, Sovereign, with heart unmatched, adored of men, Until Spring’s cuckoo with bedraggled plumes Tempted her pity and her truth betrayed. Then she who shone for all resigned her being, And this must be a night without a moon. Dying sun, shine warm a little longer! |
N-a fost necredincioasă; feminină doar; Zâmbește deci curat și nepărtinitor, Monarh cu suflet de-aur, adorat de toți. Până când cucul primăverii cu murdare pene, Îi stoarse mila și onoarea i-o trădă. Ea care pentru toți lucea, ființa și-a cedat, Și trebuie să vină noaptea fără lună; Nu, Soare, nu muri! Mai vreau lumina ta! |
Robert Graves | traducere de Andrei Bantaș |
| Arraign’d before his worldly gods He would have said: ” I, Cornelius Vane, A fly in the sticky web of life, Shot away my right index finger. |
Adus în fața zeilor lumești, Ar fi vorbit așa: – “Eu, Cornelius Vane, O muscă în păienjenișul vieții, M-am împușcat la degetul arătător. |
| I was alone, on sentry, in the chill twilight after dawn, And the act cost me a bloody sweat. Otherwise the cost was trivial — they had no evidence, And I lied to the wooden fools who tried me. When I returned from hospital They made me a company cook: I peel potatoes and other men fight.” |
Eram de santinelă, singur, dârdâind În frigul zorilor de ziuă Și m-am ales cu un asud de sânge, Nimica toată – și dovezi n-aveau. Și i-am mințit pe nătărăii cari m-au judecat. Când m-am întors de la spital, M-am pomenit că-s bucător al unității. Eu tai cartofi și ceilalți luptă.” |
| For nearly a year Cornelius peeled potatoes And his life was full of serenity. Then the enemy broke our line And their hosts spread over the plains Like unleash’d beads. Every man was taken — Shoemakers, storemen, grooms — And arms were given them That they might stem the oncoming host. |
Aproape-un an Cornelius a tăiat cartofi Și viața lui era senină. Pe urmă inamicul a rupt frontul, S-a răspândit pe câmp în trăgători Și a plouat cu boabe de mătănii. I-au adus pe toți – Cizmari, magazineri, grăjdari – Și le-au dat arme ca să stăvilească Puhoaiele vrăjmașe. |
| Cornelius held out his fingerless hand And remarked that he couldn’t shoot. ” But you can stab,” the sergeant said, So he fell in with the rest, and, a little group, They marched away towards the enemy. |
Cornelius le-ntinse mâna fără deget Zicând că nu mai poate trage. – “Dar poți înjunghia”, spuse sergentul, Și a intrat și el în mica grupă Și-au mers înspre dușman. |
| After an hour they halted for a rest. They were already in the fringe of the fight: Desultory shells fell about them, And past them retreating gunteams Galloped in haste. But they must go on. |
După un ceas făcură un popas. Se-apropiaseră de front; În jurul lor cădeau răzleți obuze, Echipe de servanți călări Se retrăgeau, toți în galop, Dar ei mergeau drept înainte. |
| Wounded stragglers came down the road, Haggard and limping Their arms and equipment tossed away. Cornelius Vane saw them, and his heart was beating wildly, For he must go on. |
Câte-un rănit desfigurat Șontocăia pe drum la vale, Fără echipament și armă. Dar el mergea drept înainte. |
| At the next halt He went aside to piss, And whilst away a black shell Burst near him: Hot metal shrieked past his face; Bricks and earth descended like hail, And the acrid stench of explosive filled his nostrils. |
La halta următoare S-a tras deoparte ca tot omul Când un obuz de abanos A explodat alături. Metal aprins îi șuieră pe lângă față, Pământ și cărămizi căzuseră stol, Duhoare acră îi pătrunse-n nări. |
| Cornelius pitched his body to the ground And crouched in trembling fear. Another shell came singing overhead, Nowhere near. |
Cornelius se tupilă în șanț Și se chirci de spaimă, tremurând. Apoi un alt obuz cântă pe sus, Aproape și departe. |
| But Cornelius sprang to his feet, his pale face set. He willed nothing, saw nothing, only before him Were the free open fields: To the fields he ran. |
Verzui la chip, Cornelius sări-n picioare. Nu mai voia nimic, nimic nu mai vedea, Dar înaintea lui era un câmp deschis Și într-acolo aleargă. |
| He was still running when he began to perceive The tranquillity of the fields And the battle distant. Away in the north-east were men marching on a road; Behind were the smoke-puffs of shrapnel, And in the west the sun declining In a sky of limpid gold. |
Mai alerga, când auzi deodată Tăcerea câmpului și-n depărtare lupta. Zări-n nord-est bărbați mergând pe-un drum; În spate era fum de la șrapnele; Spre soare-apune soarele sfințea Pe-un cer de aur limpezit. |
| When night came finally He had reached a wood. In the thickness of the trees The cold wind was excluded, And here he slept a few hours. |
Când noaptea se lăsă-n sfârșit, El ajunsese-ntr-o pădure. Printre copacii deși Vânt rece nu putea răzbate Și-aici dormi câteva ceasuri. |
| In the early dawn The chill mist and heavy dew Pierced his bones and wakened him. There was no sound of battle to be heard. |
Când se crăpă de ziuă, ceața rece Și roua i-au pătruns În oase și l-au deșteptat. Bubuituri nu se-auzeau. |
| In the open fields again The sun shone sickly through the mist And the dew was icy to the feet. So Cornelius ran about in that white night, The sun’s wan glare his only guide. |
Când iar ieși în câmp deschis, Prin neguri soarele lucea bolnav Și roua parcă era gheață la picioare. Călăuzit numai de câte-o rază, Cornelius rătăci prin noaptea albă. |
| Coming to a canal He ran up and down like a dog Deliberating where to cross. One way he saw a bridge Loom vaguely, but approaching He heard voices and turned about. He went far the other way, But growing tired before he found a crossing, Plunged into the icy water and swam. The water gripped with agony; His clothes sucked the heavy water, And as he ran again Water oozed and squelched from his boots His coat dripped and his teeth chattered. |
Sosi lângă-un canal și-aici Fugi în sus și-n jos, ochind Asemeni câinilor, pe unde să-l străbată. În zare desluși un pod, Dar când se-apropie, se-ntoarse iute Căci auzise voci. Mergând el mult și negăsind alt pod, Sări în apa rece și-notă Și apa-l strânse ca în chingi. I se făcură hainele burduf Și când o luă din nou la fugă, Curgeau șiroaie din bocanci Și stropi se prelingeau din uniformă Și dinții lui Cornelius clănțăneau. |
| He came to a farm. Approaching cautiously, he found it deserted. Within he discarded his sopping uniform, dried himself and donned Mufti he found in a cupboard. Dark mouldy bread and bottled cider he also found And was refreshed. Whilst he was eating, Suddenly, Machine-guns opened fire not far away, And their harsh throbbing Darkened his soul with fear. |
Ajunse la o fermă. Se-apropie tiptil, dar o găsi pustie. Își scoase uniforma udă, se uscă Și-și puse haine de civil dintr-un dulap. Găsi și pâine mucedă și-un strop de cidru Și-și mai veni în fire. Deodată, mitraliere Deschiseră foc viu pe-aproape, Întunecându-i sufletul de groază Cu țăcănitul lor. |
| The sun was more golden now, And as he went — Always going west — The mist grew thin. |
Iar soarele era acum mai auriu, Și cum mergea, Mergea mereu spre vest, Se mai rări și ceața. |
| About noon, As he skirted the length of a wood The warmth had triumphed and the spring day was beautiful. Cornelius perceived with a new joy. Pale anemones and violets of the wood, And wished that he might ever Exist in the perception of these woodland flowers And the shafts of yellow light that pierced The green dusk. |
Pe la amiazi, Aproape de-o pădure Căldura primăverii birui. Cornelius zări cu nouă bucurie Păștițe albe Și toporași Și-ar fi dorit mereu să-l însoțească Aceste flori de câmp Și razele gălbuie Ce străpungeau amurgul verde. |
| Two days later He entered a village and was arrested. He was hungry, and the peace of the fields Dissipated the terror that had been the strength of his will. |
Trei zile mai târziu L-au arestat într-un cătun. Era flămând iar liniștea din câmpuri Îi risipesc groaza ce-i călea voința. |
| He was charged with desertion And eventually tried by court-martial. |
A fost învinuit de dezertare Și pân’ la urmă judecat De curtea marțială. |
| The evidence was heavy against him, And he was mute in his own defence. A dumb anger and a despair Filled his soul. |
Dovezile-mpotriva-i erau grele Iar dânsul nu s-a apărat. Îi era sufletul cuprins De mută deznădejde și mânie. |
| He was found guilty. Sentence: To suffer death by being shot. |
Au zis că-i vinovat. Sentința: Să fie omorât prin împușcare. |
| The sentence duly confirmed, One morning at dawn they led him forth. He saw a party of his own regiment, With rifles, looking very sad. The morning was bright, and as they tied The cloth over his eyes, he said to the assembly: „What wrong have I done that I should leave these: The bright sun rising And the birds that sing?” |
Iar după ce s-a confirmat sentința, L-au Scos afară-n fapt de zi. Văzu soldați din regimentul lui, Cu puști la umăr, triști de moarte. Era o zi frumoasă și pe când Ei îl legau la ochi cu-o zdreanță, Cornelius spuse adunării: – “Ce rău am făptuit că vreți să mă despart De răsăritul soarelui Și cântul păsărilor?” |
Herbert Read | traducere de Leon Levițchi |
| The green elm with the one great bough of gold Lets leaves into the grass slip, one by one, – The short hill grass, the mushrooms small milk-white, Harebell and scabious and tormentil, That blackberry and gorse, in dew and sun, Bow down to; and the wind travels too light To shake the fallen birch leaves from the fern; The gossamers wander at their own will. At heavier steps than birds’ the squirrels scold. The rich scene has grown fresh again and new As Spring and to the touch is not more cool Than it is warm to the gaze; and now I might As happy be as earth is beautiful, Were I some other or with earth could turn In alternation of violet and rose, Harebell and snowdrop, at their season due, And gorse that has no time not to be gay. But if this be not happiness, – who knows? Some day I shall think this a happy day, And this mood by the name of melancholy Shall no more blackened and obscured be. |
Stufosul ulm cu aurită coamă În iarba moale frunzele-și așterne; Zambilele, spica, murul, pirul, Grozama scundă, alba ciupercuță, Sub rouă se înclină și sub soare. Prea gingaș bate vântul ca să miște Frunzișul de mesteacăn din ferigi; Adie funigeii și, ușoare Ca fulgul, veverițe se întrec. Iar este nou și diafan tabloul, Iar este caldă boarea primăverii, Iar prinde viață trupul – de-aș putea Să fiu la fel de fericit precum E-mbietor pământul – cât n-aș da Să mă acopăr, după anotimp, Cu ghiocei, brândușe, trandafiri, Grozame ce n-au cunoscut tristețea! Chiar dacă fericirea-i altceva, Odată, ziua-aceasta o să-mi pară O culme-a fericirii; și-mi voi spune Că până și mâhnirea nu e grea… |
Edward Thomas | traducere de Veronica Focșăneanu |
Verbul a participa vine din latină – participare, pe filieră franceză – participer, fiind, în consecinţă, un neologism. Sensul de bază al termenului se referă la „a lua parte la o activitate, la o acţiune, la o discuţie”. Alte două sensuri au în vedere, unul – aspectele materiale, adică „a lua parte la o întreprindere economică, contribuind cu bani sau cu alte valori materiale (cu scopul de a obţine un câştig)”, celălalt – aspectele spirituale, deci „a împărtăşi starea de spirit sau sentimentele cuiva, a fi solidar cu cineva într-o împrejurare dată”.
Participarea presupune, prin urmare, un parteneriat pentru a realiza un anumit lucru sau acţiune, fiind sinonim cu a lua parte, a se asocia, o contribuţie care poate avea, însă, ca scop, şi un câştig financiar – a asista, a colabora, a coopera, a conlucra. De asemenea, asocierea la trăirile cuiva poate însemna ataşament, chiar prietenie, pentru că, astfel, beneficiile vor fi deopotrivă ale tuturor celor implicaţi. În orice caz, participarea este rezultatul unei convingeri interioare că actul acesta poate face diferenţa.
Continuare »
| A nun takes the veil. | O tânără se călugăreşte. |
| I have desired to go Where springs not fail, To fields where flies no sharp and sided hail And a few lilies blow. |
Să merg, dintotdeauna mi-am visat, pe calea primăverii etern înmugurite, pe câmpuri ce de grindini aspre-s ocolite, în locul unde vezi doar crini în leagăn eterat. |
| And I have asked to be Where no storms come, Where the green swell is in the havens dumb, And out of the swing of the sea. |
Şi am cerut să fiu a zării unde furtuni nu nasc nicicând, iar verdea hulă amuţeşte blând în porturi, sustrasă zbuciumului mării. |
| Gerard Manley Hopkins | traducere de S.G. Dima |
© 2024 blog.ro-en.ro