04 mart.
„Vestitorii primăverii” de George Coşbuc
| Dintr-alte ţări, de soare pline, Pe unde-aţi fost şi voi străine, Veniţi, dragi păsări, înapoi Veniţi cu bine! De frunze şi de cântec goi, Plâng codrii cei lipsiţi de voi. |
From sunny countries and skies blue From which last automn-tide you flew, Return, dear birds, where you belong, Most welcome, you! The woods, bereft of leaf and song, Weep for they have missed you too long. |
| În zarea cea de veci albastră Nu v-a prins dragostea sihastră De ceea ce-aţi lăsat? Nu v-a fost dor De ţara voastră? N-aţi plâns văzând cum trece-n zbor Spre miazănoapte nor de nor? |
In the eternal dome of azure Did you not dream with longside pleasure Of what you left? Did you not sigh For dear Home’s leisure? Or cry when seeing in the sky The clouds that northwardly did hie? |
| Voi aţi cântat cu glas fierbinte Naturii calde imnuri sfinte, Ori doine dragi, când v-aţi adus De noi aminte! Străinilor voi nu le-aţi spus Că doine ca a noastre nu-s? |
You sang to Nature paeans fraught With holiness, strangers you taught Our soulful doinas when, at times, Of us you thought. But did you tell them that their rhymes Excle all those of other climes? |
| Şi-acum veniţi cu drag în ţară! Voi revedeţi câmpia iară, Şi cuiburile voastre-n crâng! E vară, vară! Aş vrea la suflet să vă strâng, Să râd de fericit, să plâng! |
Now you come home – and you will see, Again, the wood, the field, the lea, Your nests in groves, so warm and deep; ‘Tis summer, verily. I feel I have a mind to leap, To laugh for joy, for joy to weep! |
| Cu voi vin florile-n câmpie Şi nopţile cu poezie Şi vânturi line, calde ploi Şi veselie. Voi toate le luaţi cu voi Şi iar le-aduceţi înapoi! |
You come accompanied by flowers, By gentle winds and sun-warmed showers, And nights so rife with honey-dew, And cheerful hours. You thus take everything with you, And bring back everything anew. |