29 aug.

„Martha” de Walter de la Mare

„Once…Once upon a time…”
Over and over again,
Martha would tell us her stories,
In the hazel glen.
“Cândva… a fost odat’ca niciodată”
Așa-ncepea tot basmul din străbuni
Pe care Martha ni-l spunea; noi, roată
În jurul ei, în crângul de aluni.
Hers were those clear gray eyes
You watch, and the story seems
Told by their beautifulness
Tranquil as dreams.
Un dar al ei – ochi limpezi de izvor:
Când îi privești, povestea însăși pare
Rostită doar de frumusețea lor,
Tihnită-așa cum e în vis o boare.
She’d sit with her two slim hands
Clasped round her bended knees;
While we on our elbows lolled,
And stared at ease.
Genunchii Martha strâns și își cuprindea
Cu brațele-i subțiri și delicate;
Iar noi umpleam alene pajiștea,
Sorbeam povestea, sprijiniți în coate.
Her voice and her narrow chin,
Her grave small lovely head,
Seemed half the meaning
Of the words she said.
Bărbia-i mică, glasul ei ales
Și chipul grav dar luminos, micuț,
Aveau cum tot atâta înțeles
Cât vorbele ce le rostea molcuț.
„Once…Once upon a time…”
Like a dream you dream in the night,
Fairies and gnomes stole out
In the leaf-green light.
“Cândva… a fost odat’ca niciodată”
Ca-n vise dragi, ce-ai vrea să le desmierzi,
Ies spiriduși și zâne, să străbată
Lumina blândă-a crângurilor verzi.
And her beauty far away
Would fade, as her voice ran on,
Till hazel and summer sun
And all were gone:–
Și frumusețea ei în prag de seară
Scădea, cât Martha povestea aprins;
Târziu, alunii, soarele de vară
Și toate câte-au fost, s-au stins:
All fordone and forgot;
And like clouds in the height of the sky,
Our hearts stood still in the hush
Of an age gone by.
S-au istovit și le-a-necat uitarea;
Și ca și norii ce plutesc pe sus,
Doar inimile noastre-s vii în zarea
Acelor vremuri ce-au spus.
Walter de la Mare traducere de Andrei Bantaș

Adauga un comentariu!



Alte articole pe subiecte similare

© 2024 blog.ro-en.ro