29 aug.
„Martha” de Walter de la Mare
| „Once…Once upon a time…” Over and over again, Martha would tell us her stories, In the hazel glen. |
“Cândva… a fost odat’ca niciodată” Așa-ncepea tot basmul din străbuni Pe care Martha ni-l spunea; noi, roată În jurul ei, în crângul de aluni. |
| Hers were those clear gray eyes You watch, and the story seems Told by their beautifulness Tranquil as dreams. |
Un dar al ei – ochi limpezi de izvor: Când îi privești, povestea însăși pare Rostită doar de frumusețea lor, Tihnită-așa cum e în vis o boare. |
| She’d sit with her two slim hands Clasped round her bended knees; While we on our elbows lolled, And stared at ease. |
Genunchii Martha strâns și își cuprindea Cu brațele-i subțiri și delicate; Iar noi umpleam alene pajiștea, Sorbeam povestea, sprijiniți în coate. |
| Her voice and her narrow chin, Her grave small lovely head, Seemed half the meaning Of the words she said. |
Bărbia-i mică, glasul ei ales Și chipul grav dar luminos, micuț, Aveau cum tot atâta înțeles Cât vorbele ce le rostea molcuț. |
| „Once…Once upon a time…” Like a dream you dream in the night, Fairies and gnomes stole out In the leaf-green light. |
“Cândva… a fost odat’ca niciodată” Ca-n vise dragi, ce-ai vrea să le desmierzi, Ies spiriduși și zâne, să străbată Lumina blândă-a crângurilor verzi. |
| And her beauty far away Would fade, as her voice ran on, Till hazel and summer sun And all were gone:– |
Și frumusețea ei în prag de seară Scădea, cât Martha povestea aprins; Târziu, alunii, soarele de vară Și toate câte-au fost, s-au stins: |
| All fordone and forgot; And like clouds in the height of the sky, Our hearts stood still in the hush Of an age gone by. |
S-au istovit și le-a-necat uitarea; Și ca și norii ce plutesc pe sus, Doar inimile noastre-s vii în zarea Acelor vremuri ce-au spus. |
Walter de la Mare | traducere de Andrei Bantaș |