24 apr.
„Lacustră” de George Bacovia
De-atâtea nopţi aud plouând, Aud materia plângând… Sunt singur, şi ma duce-un gând Spre locuinţele lacustre. |
So many nights I‘ve heard the rain, Have heard matter weeping… I am alone, my mind is drawn Towards lacustrine dwellings. |
Şi parcă dorm pe scânduri ude, În spate mă izbeşte-un val — Tresar prin somn şi mi se pare Că n-am tras podul de la mal. |
As though I slept on wet boards, A wave will slap me in the back — I start from sleep, and it seems I haven‘t drawn the bridge from the bank. |
Un gol istoric se întinde, Pe-aceleaşi vremuri mă găsesc… Şi simt cum de atâta ploaie Piloţii grei se prăbuşesc. |
A void of history extends, I find myself in the same times… And sense how through so much rain The heavy timber stilts are tumbling. |
De-atâtea nopţi aud plouând, Tot tresărind, tot aşteptând… Sunt singur, şi mă duce-un gând Spre locuinţele lacustre. |
So many nights I‘ve heard the rain, Always starting, always waiting… I am alone, my mind is drawn Towards lacustrine dwellings… |
George Bacovia | traducere de P. Jay |