17 apr.
Parfumerie
O fi un nume drăguţ… 
Rezultate
22 sept.
a (se) parfuma
Verbul a (se) parfuma a ajuns în limba română din franceză (parfumer) şi înseamnă, mai întâi de toate, „a (se) stropi cu parfum, a(-şi) da cu parfum”, situaţie în care este folosit pentru persoane sau lucruri. Una dintre variantele mai vechi ale termenului, a profumá (care nu mai este folosit astăzi), trădează înrudirea cu italiana.
Verbul se foloseşte şi pentru a sublinia efectul pe care îl are această acţiune, adică de „a răspândi un miros plăcut” după impregnare cu parfum sau de „a umple cu parfum, cu o mireasmă plăcută”. Sinonimele cele mai des utilizate sunt a înmiresma (de la mireasmă) şi a îmbălsăma (de la balsam).
Continuare »
12 feb.
Parfum
Învăţătoarea îl întreabă pe un elev:
– Ia spune, ce compunere ai scris pentru astăzi?
– I-am pus titlul „Efectele negative ale parfumului doamnei învăţătoare asupra capacităţii elevilor de a învăţa bine”…
08 aug.
DOOM 2: pergamut – perifrastic
! pergamut este adjectiv masculin cu pluralul pergamuți și femininul pergamută-pergamute; se folosește în legătură cu un soi de păr și fructele sale galbene, zemoase și parfumate
* periclitate apare ca substantiv nou, feminin, cu genitiv-dativul periclității; vine din verbul a periclita și este echivalent cu „pericol, primejdie”
! peridot este substantiv neutru care are acum și formă de plural – peridote („silicat de magneziu și de fier cristalizat, de culoare verde sau galbenă, cu luciu sticlos; servește ca materie primă în ceramică, pentru produse magnezice refractare”); este sinonim cu olivină
! peridotit – substantiv neutru cu pluralul peridotite – este roca în care predomină peridotul; pierde forma feminină peridotită
! perifrastic (pe-ri-fras-tic) este un termen folosit în lingvistică, adjectiv masculin cu femininul perifrastică și pluralul perifrastici („exprimat prin perifrază”)
07 ian.
a conclude
Verbul a conclude vine din limba latină, de unde a ajuns și în italiană, păstrând exact aceeași formă – concludere. La noi a pierdut teren în fața sinonimelor sale – a conchide, a încheia, față de care este mult mai rar folosit.
Prin urmare, înseamnă – la fel ca și în cazul verbelor echivalente ca sens – „a termina, trăgând o concluzie”. În mod eronat, multă lume îl folosește, în loc, pe a concluziona, neacceptat de norma literară.
Continuare »
31 dec.
a (se) sfinţi
Verbul a (se) sfinți are o istorie bogată în limbă, poate pentru că vine din slava veche – sventiti. Se folosește, evident, în concepție religioasă creștină și are mai multe accepții: „a trece pe cineva în rândul sfinților” (în mod solemn și cu îndeplinirea unui ritual stabilit), „a efectua un ritual prin care se conferă unor obiecte caracter sacru”, adică „a trage harul divin asupra unor obiecte prin rostire de rugăciuni”, dar și „a hirotonisi un preot”.
Înseamnă, de asemenea, și „a trata cu dragoste și admirație exagerată”. Termenul are o utilizare reflexivă regională, care apare în Muntenia, mai ales în construcții negative, explicată prin „a-și impune voința, a-și face gusturile, voile, mendrele”, adică „a face ce vrea”. Sensul religios pierdut se folosește în expresii de tipul „omul cinstește locul” care arată că rezultatele în muncă depind de calitățile omului și nu de locul în care acesta se găsește.
Continuare »