Rezultate

29 oct.

„Ţara” de Nichita Stănescu

Ce am eu mai curat în mine, somnul
străbătut de vise vechi,
ce ai tu mai curat în tine, lemnul
arbore cu verzi urechi,
What I have purest in me: sleep
traversed by old dreams,
what you have purest in you: timber
tree with green ears.
Ce am eu mai ascuns în mine,
sângele mişcând un gând,
ce ai tu mai curat în tine,
amirosul de pământ,
What I have most hidden in me:
blood stirring a thought;
what you have purest in you:
the odour in deep earth inwrought.
Oh, şi ce am sfânt pe lume,
dulcele pământ al tău, de vis
şi tot ce-i în tine nume
de caisă din cais –
And oh, what I have sacred, pure flame:
your sweet earth, dreamlike and free,
and all that is in you the name
of fruit from an apricot-tree.
Totul, tot ce este adevăr
stă-n îmbrăţişarea noastră,
ramură cu flori de măr
şi c-o pasăre măiastră.
All, all that stands for veracity
in your embrace is averred,
blossoming bough of an apple-tree
with a wonder bird.
Poezie de Nichita Stănescu Traducere de Dan Duţescu

24 sept.

„Cu colţul inimii” de Nichita Stănescu

Despre patrie se pot spune
cuvinte scrise cu colţul inimii noastre
suspendate în aer, albe spume
ale mării acesteia, albastre.
About one’s homeland one can say
words scribbled with the heart’s own tooth
hung in the air, white spray
of this vast sea all blue and smooth.
O, doar pentru ochiul străin
toate acestea ar fi poate dantele
la perdeaua de miraj alcalin
trasă numai peste stele.
Oh, to the alien eye all this might seem
only the lace that is sewn
on to the curtain of alkaline dream
drawn over the stars alone.
Însă pentru cei ce suntem aici
în viaţă, întregi şi în lucrare,
cuvintele au lamă de brici
intrând în miracol, cu tandră mirare.
But for us who have lived here many an age,
much alive, whole and busy and wise,
the words have a razor’s edge
cutting into a miracle in tender surprise.
Poezie de Nichita Stănescu Traducere de Dan Duţescu

14 oct.

„Nod 19” de Nichita Stănescu

Ia cunoştinţa că pot ucide,
că pot zdrobi cu călcâiul capul suav
al stelei răsărinde şi placide,
din pricina căreia am devenit zugrav!
Be aware that I can kill,
that I can crush with my heel the sweet head
of the peaceful rising star,
because of this I’ve turned to painting houses!
Ia cunoştinţa că nu am milă de mine,
că sângele meu mi-l amestec cu mestecenii!
Grabnic ţi-aduc la cunoştinţa toate acestea!
Vezi ce faci!
Be aware that I take no pity on myself,
that I mix my blood with birch trees!
I bring this to your attention with dispatch!
Watch what you do!

16 sept.

„Hieroglifa” de Nichita Stănescu

Ce singurătate
să nu înţelegi înţelesul
atunci când există înţeles.
What loneliness
to find no meaning
when there is a meaning.
Şi ce singurătate
să fii orb pe lumina zilei,-
şi surd, ce singurătate
in toiul cântecului.
And what loneliness
to be blind in the full light of day, –
and deaf, what loneliness,
amidst the swelling of a song.
Dar să nu-nţelegi
când nu există înţeles
şi să fii orb la miezul nopţii
şi surd când liniştea-i desăvârşită,-
o, singurătate a singurătăţii!
But not to understand
when there is no meaning,
and to be blind in the middle of the night,
and deaf when silence is complete, –
oh, loneliness within loneliness!

12 aug.

„Altă matematică” de Nichita Stănescu

Noi ştim că unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o pară
nu ştim cât face.
Ştim că cinci fără patru fac unu,
dar un nor fără o corabie
nu ştim cât face.
Ştim, noi ştim că opt
împărţit la opt fac unu,
dar un munte împărţit la o capră
nu ştim cât face.
Ştim că unu plus unu fac doi,
dar eu şi cu tine,
nu Ştim, vai, nu ştim cât facem.
We know that one times one is one,
but an unicorn times a pear
have no idea what it is.
We know that five minus four is one
but a cloud minus a sailboat
have no idea what it is.
We know that eight
divided by eight is one,
but a mountain divided by a goat
have no idea what it is.
We know that one plus one is two,
but me and you, oh,
we have no idea what it is.


Continuare »

08 iul.

„Despre starea de zbatere” de Nichita Stănescu

Ca şi cum un tăiş superior
mi-ar fi despărţit norii de vârfurile munţilor,
aşa se zbate trupul meu uriaş, decapitat,
lăsându-şi pe cer capul fugitiv.
As though the superior knife adge
had cut my clouds from the mountain tops
does my immense and headless body hurl itself about,
leaving its fugitive head in the sky.


Continuare »

© 2024 blog.ro-en.ro