Verbul a insista a ajuns la noi pe filieră franceză (insister), din limba latină (insistere). Se referă, în primul rând, la „a persevera într-o acțiune” sau „a manifesta fermitate în acțiuni, atitudini sau sentimente”, cu o posibilă conotație specială „a se ruga insistent pentru ceva”, și își lămurește înțelesul prin stabilirea sinonimiei cu termeni precum a cere, a stărui, a persista.

Un al doilea sens are în vedere demersul de „a scoate în evidență, în relief ceva” ori „a se opri în mod special, a pune accentul” – echivalent cu a accentua, a apăsa, a reliefa, a sublinia. Există, evident, și regionalisme (a bărăni – folosit prin Moldova), dar și termeni cu sens figurat (a pistona).

Continuare »

! percolare este substantiv feminin cu genitiv-dativul percolării, care are acum și formă de plural – percolări („extragerea dintr-un minereu a unor metale sau a unor compuși metalici, prin dizolvarea acestora”)

* percuționist (per-cu-ți-o-nist) apare ca noutate, substantiv masculin cu pluralul percuționiști

* perdant („care pierde”) este adjectiv, masculin cu pluralul perdanți și femininul perdantă-perdante

* perestroika (pe-res-troi-ka) vine din rusă; este substantiv feminin cu genitiv-dativul perestroikăi/perestroicii

! perfectiv are valoare adjectivală, masculin cu femininul perfectivă și pluralul perfective (se referă la verbele care elimină durata și desfășurarea, insistând pe începutul și pe sfârșitul acțiunii). Apare ca noutate substantivul neutru *perfectiv – referindu-se la verbele care au acest aspect.

Verbul a grădinări este un derivat al substantivului grădinar, având, prin urmare, un sens extrem de ușor de anticipat – „a se ocupa de cultivarea unei grădini” (sau a mai multora). Este intranzitiv (adică nu acceptă complement direct – pe cine? ce?) și se folosește rar, se pare.

Unele dicționare insistă pe legătura foarte strânsă dintre meserie și cel care o practică – „a practica ocupația de grădinar; a fi grădinar”, altele au în vedere cele două coordonate ale acestei activități complexe – „a cultiva și a întreține o grădină”, insistând și asupra faptului că termenul are în vedere, mai ales, îngrijirea zarzavaturilor.

Continuare »

Verbul a procrastina vine din limba engleză (procrastinate) și înseamnă „a amâna sau a întârzia începerea execuției unei sarcini”, fiind sinonim – într-o oarecare măsură – și cu a tărăgăna, a temporiza, a tergiversa. În mod absolut firesc, DOOM-ul se comportă la fel cum procedează cu toate neologismele, pe care le lasă, mai întâi, să se întreacă ori să se încerce cu vremea, așa că îl omite, pentru moment.

Totuși, nu cred că-l putem ignora, pentru că reprezintă un fenomen aparte, ce îmi pare din ce în ce mai răspândit, un fel de „boală a secolului”, alături de depresie ori extenuarea provocată de munca peste limitele propriului organism. Mă încerca de mult gândul să-l analizez, dar absența lui din dicționare mă obliga, într-un fel, să nu mă aventurez.

Continuare »

Noua ediţie a Oxford Junior Dictionary a eliminat 50 de termeni legaţi de natură şi viaţa la ţară şi i-a înlocuit cu termeni asociaţi cu calculatoarele şi mediul online, spre consternarea unor scriitori faimoşi care au trimis o scrisoare de protest.

În noul dicţionar nu veţi mai găsi numele a 30 de specii de plante şi animale, printre care „acorn” („ghindă”), „buttercup” („piciorul cocoşului”), „conker” („castană”), „almond” („migdală”), „blackberries” („mure”) şi „minnows” („peşti mărunţi”), ci „attachment”, „blog”, „chatroom”, „analogue”, „broadband” şi „cut-and-paste”.

Continuare »

Verbul a cihăi face parte din fondul popular al limbii, fiind un regionalism din Moldova, care – se pare – vine dintr-un termen maghiar ce se traduce prin a lătra. Cuvântul înseamnă „a insista foarte mult pe lângă cineva pentru a face ceva, a plictisi pe cineva cu stăruinţele”, fiind echivalent cu expresia „a bate la cap pe cineva” şi stabilind sinonimie, în contexte diferite, cu verbe precum a bodogăni, a cicăli, a dăscăli, a sâcâi, a stărui.

Probabil cea mai cunoscută frază din literatura română în care apare acest termen este pasajul din Amintiri din copilărie de Ion Creangă: „Şi tot cihăia mama pe tata să mă mai dea undeva la şcoală, căci auzise ea spunând la biserică, în Parimei, că omul învăţat înţelept va fi şi pe cel neînvăţat slugă-l va avea”. Încercând, mai întâi, a-şi convinge soţul de necesitatea şcolii, femeia recurge apoi la o metodă mai simplă şi mai la-ndemână, la care – se ştie – nimeni nu poate rezista… Comentariile naratorului sunt absolut savuroase, iar determinarea mamei face din ea una dintre figurile emblematice ale Amintirilor.

Continuare »