Un cuvânt nou este introdus în dicționarul Merriam-Webster atunci când este clară utilizarea frecventă de către mulți scriitori. De obicei, acest proces durează cel puțin câțiva ani, dar există cazuri extraordinare când un nou termen pătrunde într-o limbă și devine imediat parte a vocabularului colectiv zilnic. Acesta este cazul limbajului referitor la pandemia de coronavirus. Datorită vitezei cu care aceste noi cuvinte au devenit esențiale pentru comunicare, s-a efectuat o actualizare specială.

Printre termenii recent adăugați se află „deepfake”, „fan art”, „truthiness” și termeni medicali.

Continuare »

OxfordDictionaries.com conţine un număr record de termeni în folosinţă uzuală şi, spre deosebire de varianta tipărită, ţine pasul cu toate ariile, de la argou la hashtag-uri. De curând, 300 de noi termeni au fost adăugaţi în dicţionar, printre care „cringey”, „yas”, „craptacular” şi „haterade”, aceasta indicând cât de incredibil de rapid evoluează limba.

Este de asemenea o modalitate fascinantă de observa cum unele tendinţe au câştigat teren în ultimul timp. Mulţumită bloggerilor culinary, care militează pentru alimentele bio, ne întâlnim cu termenii „fitspo”, „aquafaba” (apă de năut folosită în bucătăria vegană), „ras-el-hanout” (tocana condimentată nord-africană), „pad kee mao” (fel de mâncare sud-est asiatic din orez şi tăiţei), „gochujang” (paste coreene condimentate) şi „superfruit”. Din sfera reţelelor de socializare avem „image board” şi „video selfie”.

Continuare »

Verbul a teroriza nu are foarte multe sensuri, dar are sinonime interesante. A pătruns la noi pe filieră franceză – din terroriser – şi înseamnă „a inspira cuiva groaza prin ameninţări sau prin alte mijloace de intimidare”. Mai are, de asemenea, o semnificaţie care presupune o prelungire în timp a acestei stări, deci „a face să trăiască într-o continuă stare de frică, de groază”.

Cu referire precisă la substantivul înrudit, termenul se poate explica prin „a supune prin sau a ţine sub regim de teroare”. Sinonimele nu sunt foarte numeroase, dar sunt foarte expresive, vizând, pe de o parte, efectul asupra victimei – a îngrozi, a înfricoşa, a înspăimânta, iar pe de altă parte instalarea unui astfel de regim pe o durată mai mare de timp – a tiraniza, cu forme vechi şi populare a tiranisi şi a tirăni.

Continuare »

În 1828, când Noah Webster a încheiat lucrul la primul dicţionar american, a sperat că acesta va uni tânăra republică din punct de vedere cultural şi politic. Dicţionarele au promis să educe mai departe pe cei ignoranţi şi să-i cultive pe cei necultivaţi.

În 1934 a fost publicat a doua ediţie a dicţionarului Webster, un dicţionar universal care ştia totul: regulile jocului de bridge, toate numele din Biblie şi din piesele lui Shakespeare, evenimente istorice importante, dar şi dacă e indicat să spui “It’s me” în loc de “It is I”, ca şi indicaţii de pronunţie.

Continuare »

Verbul a hori are în vedere două planuri complementare ale manifestării artistice: al cântului şi al dansului. Se referă, în primul rând, la „a cânta un cântec, de obicei o horă (din gură sau din fluier)”, iar odată melodia pornită, iute se încinge şi jocul. Hora este un „dans popular românesc cu ritm domol, în care jucătorii se prind de mână, formând un cerc închis”, însă termenul se foloseşte pentru orice dispunere de acest tip a dansatorilor, indiferent de melodie.

Sinonimele sunt destul de numeroase şi diverse – chiuit, chiuitură, doină, strigătură, generalizându-se chiar pentru orice „petrecere ţărănească unde se dansează jocuri populare”. Verbul însuşi stabileşte, prin extindere de sens, sinonimie cu a doini. Şi, ca de obicei, expresiile sunt cele mai interesante: a ieşi la horă (a ajunge la vârsta căsătoriei), a se găti ca de horă (a se îmbrăca de sărbătoare), ori dacă ai intrat în horă, trebuie să joci.

Continuare »

Expresia „lets hang out” este indubitabil una dintre cele mai populare. În româneşte sună cam ciudat: „hai să atârnăm afară” – aşa că nu poţi să nu te-ntrebi de unde vine.

În mod surprinzător, datează de pe vremea când comercianţii aşezau prăjini în faţa prăvăliilor. De prăjini atârnau stindarde care făceau reclamă bunurilor. Acestea au apărut cu mult înainte de panourile publicitare şi funcţionau mult mai bine decât să strigi în gura mare la întâmplare sloganuri comerciale tuturor trecătorilor. Aceste stindarde au ajuns să fie cunoscute drept locuri de întâlnire. Ele erau punctele în care oamenii (mai ales tinerii) se întâlneau şi pierdeau timpul cu prietenii lor.