Rezultate

25 aug.

a explicita

Verbul a explicita face parte din fondul nou al limbii, ajungând în româneşte din franţuzescul expliciter. Dicţionarele precizează doar că termenul se referă la „a da un caracter explicit, a face explicit”, stabilind sinonimie cu a clarifica.

Mai multe lămuriri aduc dicţionarele despre explicit, care poate avea atât valoare adverbială, cât şi adjectivală. Acesta se foloseşte pentru vorbe, idei, gânduri, promisiuni (formale) etc. şi înseamnă „care este exprimat limpede şi nu lasă niciun dubiu”, fiind echivalent cu desluşit, lămurit, clar şi antonim al lui implicit. De asemenea, se poate utiliza pentru persoane – „care se exprimă clar şi fără echivocuri”, dar şi în sfera matematică, despre funcţii – „care este egal cu o anumită expresie ce conţine numai variabilele independente”.

Continuare »

Publicat de in Limba română, Vorbe despre verbe
Comenteaza!     Recomanda!

07 mart.

a picoti

Nu pot spune cât de mult îmi place verbul a picoti, cum sună el aşa, somnoros şi şmecheros, pe furatele. E format prin derivare dintr-un alt verb – a pica, pe care-l îndulceşte puţin sufixul -oti, referindu-se la „a aţipi (cu intermitenţe) şezând sau stând în picioare” şi stabilind sinonimie cu a dormita, a moţăi, a somnola şi a piroti.

La mine, acesta este un verb „de sezon”. Când mi-e lumea mai dragă, mă pomenesc că-s precum un greier care-şi doarme pe mustăţi, şi cine ce treabă are cu sforăirile-n barbă ale Domniei Sale. Soarele frumos de primăvară reuşeşte să-şi facă magia numai şi numai dimineaţa, când mă trezesc uşor şi dau cu nasul în ceaşca de cafea.

Continuare »

Publicat de in Limba română, Vorbe despre verbe
Comenteaza!     Recomanda!

28 feb.

a (se) înţepa

Verbul a (se) înţepa mi s-a părut a fi extrem de bogat în sensuri, pornind de la cel mai simplu, care se referă la o acţiune folosind obiecte ascuţite, până la cel figurat, care trimite la ironie, la ascuţime verbală. Sinonimele sunt relativ numeroase şi au arie destul de amplă de utilizare: a (se) împunge, a (se) punge, a (se) înghimpa, a muşca, a pişca, a săgeta, a şfichiui, a ironiza, a persifla, a zeflemi.

Cuvântul este un derivat al substantivului ţeapă, de la care şi-a stabilit primul sens, astăzi învechit, al pedepsei capitale cu ajutorul acestui instrument. În cel mai cuminte sens actual al termenului, explicaţia trimite la „a (se) împunge uşor cu un ac, cu un ghimpe”, urmărind apoi efecte obţinute în mod similar – „a produce o senzaţie dureroasă ca de înţepătură”. Consecinţele însă nu sunt întotdeauna neplăcute, căci găsim pe „a pişca la limbă” despre băuturi acidulate sau care fermentează.

Continuare »

Publicat de in Limba română, Vorbe despre verbe
Comenteaza!     Recomanda!

17 ian.

a boicota

Sensurile verbului a boicota îmi apar mie diferenţiate întru câtva prin perspectiva din care este analizată acţiunea. Dacă se are în vedere persoana care o realizează, vorbim despre „a exercita, a aplica un boicot”, iar dacă răsucim puţin privirea şi spre cel care va suporta consecinţele ei, avem „a supune unui boicot”. Şi cred că aceasta din urmă este, de fapt, nuanţa originară a cuvântului, pentru că termenul provine de la numele primului individ care a suferit o astfel de măsură extremă (Charles Boycott). În context familiar, termenul asimilează sensul extins al expresiei „a pune la index”, care completează semnificaţia fără a recurge la elemente din familia lexicală a verbului.

Continuare »

Publicat de in Limba română, Vorbe despre verbe
Comenteaza!     Recomanda!

15 nov.

a (se) amăgi

Verbul a (se) amăgi înseamnă, în primul rând, „a lua un neadevăr drept adevăr”. Şi de la această idee, merge pe două coordonate: pornind de la neadevărul venit din afară, al altora care „spun minciuni”, ori de la cel născut în noi înşine. Prin urmare, sinonimele pot avea dublă valenţă, tranzitivă şi reflexivă: a (se) înşela, a (se) păcăli, a (se) minţi. Extrem de surprinzător mi s-a părut antonimul indicat de dicţionare – a dezamăgi. Căci din ce-am spus până acum despre a amăgi, nu-mi sare în ochi vreo conotaţie pozitivă. Deci antonimul unui negativ e tot negativ? O fi bună dezamăgirea ori amăgirea atunci?

Metodele prin care se realizează amăgirea unora de către alţii sunt extrem de diverse, iar efectul este cu atât mai reuşit cu cât inventivitatea este mai mare. Dicţionarele vorbesc despre recurgerea la mijloace necinstite, despre promisiuni false, despre minciuni profitând de încrederea cuiva. Însă una dintre cele mai interesante trimiteri ale termenului se referă la dimensiunea magică a vieţii, apărând astfel sinonime ca – a atrage, a îmbia, a ispiti, a ademeni, a momi, a seduce, a tenta, a vrăji, a fermeca, ori mai vechile a aromi şi a năpăstui (care include şi rezultatul concret, lipsit de echivoc).

Continuare »

Publicat de in Limba română, Vorbe despre verbe
Comenteaza!     Recomanda!

© 2024 blog.ro-en.ro