! algie este substantiv feminin cu genitiv-dativul algiei, care are acum și formă recomandată pentru plural – algii („durere, suferință”)

+ algoritmică apare ca noutate, substantiv feminin cu genitiv-dativul algoritmicii

! alguazil se desparte al-gua-zil, este substantiv masculin cu pluralul alguazili („agent de poliție în Spania”)

+ a se alia apare cu valoare nouă, reflexivă, diferită de cea activă; se desparte a-li-a și are indicativul prezent mă aliez/se aliază/ne aliem, conjunctivul prezent să mă aliez/să se alieze, imperativul aliază-te și gerunziul aliindu-mă

! alică rămâne cu o singură formă de plural (DOOM2 accepta și singularul alice); este substantiv feminin cu genitivul alicei și pluralul alice

+ aikido este un cuvânt japonez cu două variante de pronunție – aĭkido (aĭ-ki-do) / aikido (a-i-ki-do); termenul este substantiv neutru

+ aisfild (câmp de gheață) se desparte ais-fild și este substantiv neutru cu pluralul aisfilduri

+ a ajunge, cu sensul de „a fi suficient”, apare ca noutate, verb cu indicativul prezent ajunge, ajung, perfectul simplu ajunse și mai-mult-ca-perfectul ajunsese și ajunseseră; conjunctivul este să ajungă/ajungă(-ți), gerunziul ajungând și participiul ajuns

+ a se ajunge, folosit în registrul familiar cu sensul de „a parveni”, este și el proaspăt introdus; indicativul prezent este mă ajung, se ajunge, perfectul simplu mă ajunsei, mai-mult-ca-perfectul ne ajunseserăm, conjunctivul să mă ajung, să se ajungă, imperativul ajunge-te, iar gerunziul ajungându-mă

! ajustaj (ajustare, relație) este substantiv neutru cu pluralul ajustaje

+ în afară că este o structură folosită în limbaj familiar, având, din punct de vedere morfologic, valoare de locuțiune conjuncțională

! afgan rămâne cu o singură formă (DOOM2 menționa și varianta afghan); termenul are valoare adjectivală sau substantivală, masculin cu pluralul afgani și femininul afgană-afgane. Modificarea este suferită și de substantivul feminin !afgană, care denumește limba vorbită de aceasta populație (forma afghană dispare).

! afid rămâne cu o singură formă (femininul afidă nu mai este menționat); substantivul neutru se referă la „subordin de insecte homoptere, cuprinzând păduchii de plante mici, cu forme aripate și nearipate (Aphidinea); insectă care face parte din acest subordin” și are pluralul afide

+ a se afirma apare ca noutate, verb reflexiv cu indicativul prezent eu mă afirm, el se afirmă, conjunctivul prezent să mă afirm, el să se afirme, imperativul afirmă-te și gerunziul afirmându-mă („a se remarca, a se manifesta în chip deosebit”)

+ afixoid este substantiv neutru cu pluralul afixoide („element de compunere tematică; pseudoafix”)

Verbul a piua s-a format de la substantivul piuă („vas de lemn, de metal sau de piatră de diverse forme și mărimi, cu pereții și cu fundul gros, în care se pisează diverse substanțe sau corpuri solide”). Înseamnă „a zdrobi în piuă” (de exemplu, minereuri) sau „a da la piuă o țesătură de lână”. Termenul funcționează în registrul popular (se folosește în Transilvania și în Maramureș) și este sinonim cu a pisa.

Pentru mine, a fost o surpriză atunci când l-am descoperit. Văzându-l, prima dată m-am gândit la „de-a v-ați ascunselea” din copilărie… sau la orice altă activitate care presupunea ieșirea din joacă, revenirea scurtă la realitate, prin semnalizarea cu celebrul strigăt „piua!”. A fost numai o impresie, pentru că nu are legătură cu această piuă, ci cu cealaltă.

Însă, gândindu-mă la asta, tot mi se pare o idee bună, deși dicționarele nu includ acest sens în paginile lor! Cum ar fi să-i putem spune vieții „piua!”, când ne simțim copleșiți și simțim că nu mai facem față la ceea ce se întâmplă? Știu că uneori avem impresia că facem asta, luând câte o decizie definitivă… dar nu sunt convinsă că, în situațiile astea, nu ne lasă de fapt ea în pace puțin, dându-ne răgaz să ne revenim.

Cum ar fi să ne întrebăm, din când în când, ce putem face când celălalt piuează. Când unul are chef de piuat ar trebui să piuăm împreună? Sau e mai bine să piueze fiecare pe rând, pentru ca jocul să nu se strice, să-l ducem mai departe doar piuând câte puțin, când avem nevoie de spațiu și timp?

Verbul a eșapa – mai întâi de toate – există! În fine, DOOM2 nu-l mai recunoaște, dar în vechiul Dicționar Ortografic era menționat, iar câteva dicționare de după 2000 îl amintesc încă.

Vine din limba franceză – échapper, având, direct de acolo, două sensuri învechite: a scăpa și a se salva. Altfel, termenul se folosește – rar, e adevărat – despre gazele arse dintr-un motor cu ardere internă, fiind sinonim cu a ieși, în acest caz.

Continuare »

Continuare »