Fanii lui William Shakespeare şi John Green cunosc ideea clasică „the fault in our stars”, ceea ce înseamnă că soarta e scrisă în stele şi ea dictează acţiunile unor personaje precum Romeo şi Julieta. Această idee medievală stă şi la baza unor cuvinte uzuale.

Atât cuvântul românesc „dezastru„, cât şi echivalentul englezesc „disaster„, provin din vechiul cuvânt franţuzesc „désastre”, care la rândul său provine din cuvântul italian „disastro”. Acesta s-a format prin aplicarea prefixului „dis”, care înseamnă „lipsit de”, la cuvântul „astro”, care înseamnă „astru”, aici în sens astrologic – un eveniment rău care se petrece din pricina poziţiei unui anumit astru. Altfel spus, un eveniment lipsit de noroc, de unde şi sinonimul românesc „nenorocire” (care însă îşi are originile în zona slavă).

În fiecare an, Oxford Dictionaries pentru copii se reunește cu BBC Radio 2 pentru secțiunea 500 de cuvinte – o competiție națională care descoperă scriitorii tinerele talente. După ce au fost analizate 134.790 povestiri scurte trimise din ianuarie, termenul „plastic” a fost desemnat cuvântul anului 2018 ales de copii.

„Plastic” a fost ales din pricina unei creșteri semnificative a folosirii acestuia (mai mult de 100% de la concursul din 2017), conștientizarea și pasiunea pe care copiii le-au demonstrat pentru problemele legate de mediul înconjurător și soluțiile creative pe care le-au furnizat în poveștile lor. Aceștia folosesc „plastic” într-un fel emoționant, exprimând felul în care înțeleg ei dezastrul pe care poluarea îl provoacă vieții marine.

Continuare »

Merriam-Webster a publicat un articol în care explică modul în care „wicked” s-a metamorfozat din adjectiv în adverb.

E posibil ca prima oară când aţi întâlnit termenul „wicked” să fi fost într-un basm. Ticăloşenia („wickedness”), se pare, este o epidemie în literatura pentru copii. Mama vitregă a Cenuşăresei şi Regina din „Albă ca Zăpada” sunt exemple tipice.

Continuare »

Verbul a (se) albăstri este produs autohton, din albastru – care este, dacă mă întrebați pe mine, prima între culori (c-așa-mi place mie de mult). Atunci când are nuanță tranzitivă, verbul înseamnă „a da unui obiect o culoare (mai) albastră; a colora, a vopsi în albastru”, iar una dintre întrebuințări se referă exclusiv la „a clăti rufele, după spălare, în apă amestecată cu albăstreală”.

Sensul figurat este, în același timp, intranzitiv și reflexiv – „a căpăta, a avea sau a răspândi o lucire albastră”. Se folosește, despre om, când devine vânăt de mânie, iar în folclor, este utilizat când se vorbește despre ciocoi, care se deosebeau prin culoarea îmbrăcămintei (a hainelor orășenești), ori despre laptele subțiat cu apă.

Sinonimele nu sunt decât din sfera regionalismelor, care mi se par interesante și relativ numeroase: a (se) înălbăstri, a (se) învineți, a (se) mierii, a scrobi, a sini, a sinili, a vineți. E ciudat felul în care apar termeni noi pentru a nuanța semnificații deja utilizate și, aparent, autosuficiente.

Continuare »

„Surreal” („suprarealist”) este cuvântul anului 2016, după cum au ales cei de la Merriam-Webster. Înseamnă „marcat de intensa realitate iraţională a unui vis” sau „incredibil, fantastic”.

Termenul „surreal” nu a existat până prin 1924, când un grup de poeţi, pictori şi realizatori de film din Europa au fondat o mişcare pe care au botezat-o Suprarealism. Căutau să acceseze adevărurile minţii inconştiente dărâmând gândirea raţională. Abia din 1937 cuvântul „surreal” a început să funcţioneze de sine stătător.

Continuare »

Verbul a (se) abate vine din latinescul abbattere, prin franțuzescul abattre, și are numeroase sensuri, verbul având valoare reflexivă, dar și tranzitivă sau intranzitivă, după caz. Este determinat uneori prin „din drum/cale” și echivalent, în primul rând, cu a (se) îndepărta, a devia, a divaga, fie de la o direcție inițială, fie – cu sens figurat – de la o normă sau regulă fixată, de la o linie de conduită sau de gândire etc. Un al doilea sens se referă la „a se opri sau a face să se oprească în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial)”.

Deseori, termenul are în vedere fenomene ale naturii, calamități, nenorociri („a se produce în mod violent; a veni, a cădea pe neașteptate, cu furie, cu forță”) sau idei, toane ori capricii („a trece cuiva ceva prin minte”, sinonim cu a apuca, a cășuna, a distrage, a năzări, a sustrage, a veni), dar și vești, noutăți – situație în care este sinonim cu a întrista, a deprima, a mâhni, a descuraja. De asemenea, cuvântul poate avea în vedere acțiunea de „a doborî/culca la pământ” ori de „a-și întoarce ochii, căutătura”. Dintre antonime, dicționarele menționează a (se) îndrepta.

Continuare »