Verbul a concerta a pătruns în limba română dinspre surorile ei latine – it. concertare și fr. concerter – și are, la noi, două sensuri principale, cu arii de utilizare diferite. Prima dintre semnificații este și cea previzibilă, legată de spectacolele muzicale – „a da un concert”. Dicționarele sunt extrem de seci referitor la această accepție, singurul detaliu suplimentar fiind trimiterea la sensul 1 al substantivului înrudit. Căci, cercetând îndeaproape, descoperim că acest substantiv mai are un sens, mult mai rar folosit.

Poate sugerând aceeași idee a efortului comun pentru a obține un produs finit superior, concert înseamnă și „înțelegere, unire, acord între mai multe state sau persoane în vederea unui scop comun”. Verbul corespunzător se utilizează, prin urmare, în sfera diplomatică, având în vedere acțiunea șefilor de state și diplomaților de „a se consulta, a schimba puncte de vedere pentru a cădea de acord asupra unui proiect comun, pentru a lua o atitudine, o măsură (politică) comună”.

Prin extindere de sens, verbul se folosește și pentru „a pune la cale, a pregăti (în comun)”, iar sinonimia poate viza lexeme ca a se înțelege, a se învoi. Foarte interesant mi se pare faptul că adjectivul concertat se folosește aproape exclusiv cu sensul conferit de această a doua trimitere a termenului – de obicei în combinație cu substantivul eforturi sau cu referire la rezultatul acestora – „stabilit, hotărât împreună cu alții”.

Continuare »

Verbul a deconcerta este integrat între termenii livreşti (vine din franţuzescul déconcerter), însemnând „a face pe cineva să-şi piardă cumpătul, siguranţa de sine”, fiind sinonim – în contexte diferite – cu a deruta, a descumpăni, a dezorienta, a încurca, a tulbura şi a zăpăci. Valoarea reflexivă a cuvântului are în vedere o altă perspectivă (din interior) asupra aceluiaşi proces – „a-şi pierde echilibrul moral sau mintal”, echivalent al lui a se dezechilibra, a se dezaxa.

Sensul acestui termen pare a se (îm)potrivi uneia dintre semnificaţiile verbului a concerta – „a se consulta, a schimba puncte de vedere pentru a cădea de acord asupra unui proiect comun, pentru a lua o atitudine, o măsură (politică) comună”. Se presupune, prin urmare, o colaborare între parteneri, ce se bazează pe încredere, aceasta fiind încălcată în momentul în care se discută despre deconcertare.

Continuare »

În limba engleză, „certified” şi „certificated” sunt într-un fel sinonime. De fapt, în limba română sunt traduse de obicei prin aceleaşi cuvinte: „certificat”, „atestat”. Totuşi, cele două cuvinte despre care discutăm nu sunt interschimbabile.

Adjectivul „certified” se referă la îndeplinirea unor standarde sau criterii, la faptul că acestea au fost confirmate ca îndeplinite. În unele cazuri se emite un document, dar nu întotdeauna (de exemplu, un specialist în publicitate online, dacă este certificat, poate obţine dreptul de a folosi un logo care arată acest lucru). Dacă este vorba despre o profesie, mai poate fi tradus şi prin „autorizat” (de exemplu, „certified accountant” înseamnă „contabil autorizat”).

Pe de altă parte, adjectivul „certificated” este folosit mai ales în sfera educaţională. Deducând etimologic, alte traduceri ar fi „cu certificat”, „cu atestat”, „cu diplomă”. Dacă se referă la profesori, se poate traduce şi cu „titular” („uncertificated” însemnând „suplinitor”).

* concertat este un adjectiv masculin cu sinonimul „unit”; are pluralul concertaţi, cu femininul concertată-concertate

! concertino e o „compoziţie muzicală mai redusă decât concertul”, substantiv neutru articulat concertinoul şi cu pluralul concertinouri. Din aceeaşi familie… muzicală, primim adjectivul *concertistic-concertistici, cu femininul concertistică-concertistice. Se produc modificări în declinarea lui !concerto grosso, substantiv neutru provenit din italiană, care are acum şi formă de plural concerti grossi.

! conclav are pluralul conclavuri, diferită de conclavele de până acum

! concluziv este acceptat cu această grafie, în condiţiile în care până acum se ortografia conclusiv

* concrescent se alătură mai vechiului concrescenţă („creştere împreună, unire patologică a două ţesuturi sau organe”); adjectivul masculin are pluralul concrescenţi şi femininul concrescentă-concrescente

Una dintre cele mai interesante experienţe „de dicţionar” pe care le-am încercat a fost cea legată de verbul a certa. L-am căutat într-o doară, fără mari intenţii de a dezvolta un subiect oarecum neplăcut, însă definiţiile găsite mi-au stârnit o curiozitate reală: cuvântul acesta are incredibil de multe sinonime, cele mai multe dintre ele în registru popular-familiar şi regional. Începând cuminte cu explicaţiile, notez „a se lua la ceartă cu cineva, a discuta cu glas ridicat, cu aprindere”, „a face (concomitent) schimb de vorbe de ocară” sau chiar mai mult, „a rupe relaţiile de prietenie, a se învrăjbi cu cineva, a se supăra”. Există apoi expresii care reflectă ieşirea din matca legilor scrise sau nescrise ale vremurilor, precum „a fi certat cu morala” (a se abate sistematic de la principiile de etică), ori „a fi certat cu justiţia” (a nesocoti legile în mod repetat); mai interesante mi se par cele ironice, de genul „certat cu bunele maniere” sau „certat cu apa şi săpunul”. Sunt des folosite sinonimele a se ciorovăi, a se ciondăni, iar pentru registrul popular – a se bălăbăni, a se gâlcevi, a se sfădi. Cu nuanţă învechită şi regională, răsar, din substantivul pricină, a se pricinui si a se pricini, iar dintr-un obicei prost – a pârî. Am găsit şi cuvinte care s-au retras de multă vreme de pe scena lingvistică, precum a preobrăzi, a prihăni, a probăzui, a prociti, a probozi, a stropoli, a toi. Există, bineînţeles, variante folosite în limbajul oficial (a admonesta, a apostrofa, a moraliza, a mustra) sau în cel familiar (a dojeni, a dăscăli, a muştrului, a săpuni, a scutura). Şi, dacă vreţi, putem preciza în câte feluri se ceartă oltenii: a se rohoti, a docăni; bănăţenii: a vrevi; sau bucovinenii: a moronci, a putui. Fără umbră de îndoială, campionii sunt moldovenii, care se tolocănesc, se mogorogesc, se smotresc, se cârcotesc, se beştelesc, se ocărăsc, se sfădesc, se suduie şi se oropsesc. Cu mare spor şi – să recunoaştem – cu o inventivitate lingvistică de invidiat.

Continuare »

În rai, un veteran îl abordează pe un nou venit:
– Ce ai zice de un concert cu Elvis Presley, John Lennon şi Michael Jackson?
– Sună foarte interesant, dar n-aş vrea să stau o veşnicie la coadă…