! posomorâre este substantiv feminin cu genitiv-dativul posomorârii și pluralul posomorâri. Din aceeași familie lexicală, apare și !posomoreală, substantiv feminin și el, cu genitiv-dativul posomorelii și pluralul posomoreli.

! postaprindere este un echivalent mai rar utilizat al lui autoaprindere; vechiul dicționar trimitea la aprindere, dar acum termenul este menționat ca atare – substantiv feminin cu genitiv-dativul postaprinderii și pluralul postaprinderi, cu două variante corecte pentru despărțirea în silabe pos-ta-prin-de-re/post-a-prin-de-re („aprindere întârziată a combustibilului în cilindrii unui motor cu ardere internă”)

! postată / postață apare ca termen regional cu două variante corecte (anterior era considerată corectă doar prima); substantivul feminin are genitiv-dativul postatei/postății și pluralul postate/postăți

* postcomunism apare ca noutate, substantiv neutru. Din aceeași familie lexicală, tot nou este și adjectivul *postcomunist, masculin cu pluralul postcomuniști și femininul postcomunistă-postcomuniste.

* postadatare este substantiv feminin, obținut prin conversiune din verbul a postdata; are genitiv-dativul postadatării și pluralul postdatări

! astru îşi stabilizează forma, renunţând la dubla valenţă masculin / neutru; are pluralul aştri, cu articularea astrul – aştrii

* asumare este proaspăt inclus în categoria substantivelor feminine, cu genitiv-dativul asumării; forma de plural nu este precizată

* asupră- este specificat în DOOM, independent de asupra, deşi este menţionat faptul că termenul este învechit; prepoziţia este folosită în structuri de tipul asupră-i

* aşa şi aşa (tempo lent) / aşa şi-aşa (tempo rapid) sunt cele două variante ale unei noi locuţiuni adjectivale

* atare (ca) apare şi el ca noutate, cu rol de locuţiune adjectivală sau adverbială

Un cuvânt nou este introdus în dicționarul Merriam-Webster atunci când este clară utilizarea frecventă de către mulți scriitori. De obicei, acest proces durează cel puțin câțiva ani, dar există cazuri extraordinare când un nou termen pătrunde într-o limbă și devine imediat parte a vocabularului colectiv zilnic. Acesta este cazul limbajului referitor la pandemia de coronavirus. Datorită vitezei cu care aceste noi cuvinte au devenit esențiale pentru comunicare, s-a efectuat o actualizare specială.

Printre termenii recent adăugați se află „deepfake”, „fan art”, „truthiness” și termeni medicali.

Continuare »

Expresia „my man„, ca şi variantele „my good man” sau „my dear man„, se foloseşte ca vocativ de cineva care i se adresează unei persoane de sex masculin pe un ton superior, ca și cum această superioritate socială ar fi implicită și, mai ales, acceptată ca atare de către cel care este interpelat pe un asemenea ton superior. O traducere în limba română, pentru toate variantele, este „băiete”, și nu, cum ne-am putea aștepta dacă am traduce doar cuvintele din componența acestei expresii, „omul meu cel bun” („my good man„) sau „omul meu cel drag” („my dear man„).

Interesant este că dacă o femeie foloseşte aceleaşi expresii vorbind despre un bărbat, atunci se referă la soţul ei, iar tonul este unul de afectivitate sau mândrie. Într-un astfel de caz, traducerile sunt cele evidente.

Când vine vorba despre traduceri, limba engleză este plină de așa-zișii false friends (prieteni falși). În unele situaţii este chiar uşor de căzut în capcană.

Unul dintre termenii cu sens surprinzător pentru un român este „ulterior„. Spre deosebire de limba română, acesta nu înseamnă doar „care se întâmplă mai târziu” și, ca atare, nu se referă doar la evenimente aflate în viitorul imediat (așa cum termenul a fost preluat din latină: ūlterior, ūlterius, tradus prin „mai departe”).

Sensul principal al cuvântului în limba engleză desemnează tot ce este intenționat ascuns, criptic, codat. Tot ce nu e vizibil este „ulterior„. De aici vine și expresia consacrată „ulterior motives” („motive ascunse”).

Așa cum e bine știut, verbele modale nu se folosesc, în limba engleză, cu infinitivul lung (adică cu particula „to” pusă înaintea lor).

Verbul modal „can” („a putea”) nu face excepție de la această regulă.

Însă omonimul său, verbul „to can” („a conserva”, ca atunci când pui mâncare în conserve de tablă), pentru că nu este verb modal, se folosește cu forma sa de infinitiv lung.

Această serie omonimică trebuie însușită ca atare, pentru că putem da peste propoziții de acest fel: „You can can the fish, can’t you?” („Poți să pui peștele la conservă, nu?”) Sau în registru argotic: „You can can it, can’t you?” („Poți să-ți ții pliscul, nu?”)