| Child of the pure unclouded brow And dreaming eyes of wonder! Though time be fleet, and I and thou Are half a life asunder, Thy loving smile will surely hail The love-gift of a fairy-tale. |
Copil cu fruntea pură, făr’ de nor, Şi cu minuni în ochi de vise plini! Deşi-i fugară vremea – eu cobor, Pe când tu sui mereu, cu paşii lini – Surâsul tău cu drag va-ntâmpina Darul iubirii în povestea mea. |
| The twentieth year is wellnigh past Since first our sky was overcast; Ah, would that this might be the last! My Mary! |
Se fac ani douăzeci de când Văd nori pe-al nostru cer trecând; Ah, de s-ar duce mai curând! Maria mea! |
Verbul a descânta face parte dintre acele cuvinte care pe mine mă încântă: acelea care vorbesc despre ele însele. Mi se par fantastice înlănţuiri de sunete care spun că darul lor este acela de a crea. Dicţionarul ni-l explică prin descrierea ritualului de descântare, care include rostiri de versuri, gesturi magice şi puterea de îndepărtare a farmecelor rele sau de vindecare a unei boli. În această accepţie a termenului nu are sinonime, însă, prin lărgire de sens, este echivalent cu a fermeca, a vrăji. În registru familiar, acumulează sensuri similare cu a certa, a mustra, a bate la cap; şi întotdeauna o să mi-o amintesc pe mama încruntându-se la mine „să nu mai descânt atâta mâncarea aia”. M-a surprins partea etimologică, pentru că verbul e moştenit din latinescul discantare, dar substantivul descântec (formula magică) e un derivat al lui cântec, cu prefixul des-. Vine, prin urmare, de departe şi cu multă poveste.
Continuare »
| „O, rămâi, rămâi la mine, Te iubesc atât de mult! Ale tale doruri toate Numai eu ştiu să le-ascult; |
„O remain, dear one, I love you, Stay with me in my fair land, For your dreamings and your longings Only I can understand. |
© 2024 blog.ro-en.ro