Rezultate

27 ian.

a (se) neliniști

Verbul a (se) neliniști este un derivat regresiv de la adjectivul neliniștit, printr-un proces destul de sinuos. Adjectivul s-a format, la rândul lui, prin derivare de la liniștit – obținut prin conversiune din participiul verbului a liniști. Prin urmare, între cele două verbe există o legătură, dar nu cea directă, pe care am bănui-o.

Înseamnă „a-și pierde sau a face să-și piardă liniștea sufetească” ori „a se umple de neliniște”, iar sinonimele sunt extrem de numeroase, dar și foarte diferite, în funcție de nivelul neliniștii: a (se) alarma, a (se) agita, a (se) frământa, a (se) intriga, a (se) îngrijora, a-i păsa, a se sinchisi, a (se) speria, a se teme, a (se) tulbura, a se zbuciuma, a se zvîrcoli.

Între ele, se remarcă, de asemenea, un termen livresc – a (se) impacienta și câteva regionalisme – a bindisi, a se cioșmoli, a (se) îngrija, a (se) îngriji, a (se) lărmui. În anumite situații extreme, temenul medical corespunzător este a angoasa. Relația de antonimie pare să fie mult mai simplu de stabilit, pentru că dicționarele indică o singură posibilitate – a (se) domoli.

Toată adolescența am suferit de insomnii. Groaznice. Adormeam spre dimineață, noapte de noapte, până cedam de oboseală. Dormeam apoi ca ursu’ vreo câteva nopți și o luam de la capăt… Pe măsură ce am înaintat în vârstă, lucrurile s-au mai așezat. Cred că am învățat să dorm, dar am și devenit mai pricepută în a îndepărta factorii perturbatori.

Dorm destul de mult și destul de bine, mă odihnesc suficient, mai ales în perioadele în care sunt foarte ocupată. Adorm ușor și relativ devreme, însă, din timp în timp, undeva pe la 3-4 spre dimineața, toate problemele pământului vin peste mine. Mă trezesc, și pe suflet mi se așterne un soi de agitație, îngrijorare, o panică nelămurită, care nu-mi mai dă pace.

Evident, anxietatea mea are întotdeauna motive reale, adică nu vin din senin și știu exact cauza care mă neliniștește, dar lucrurile capătă niște proporții uriașe și imposibil de controlat, iar eu îmi aduc aminte de insomniile grele ale adolescenței… Și mă calmez dintr-odată, pentru că știu că dimineață, pe lumină, totul va fi bine, iar demonii vor intra la loc, în cutiuțele lor mici. Ce bine că învățăm, în timp, să-i domolim!

13 feb.

„Heart and Mind” de Edith Sitwell

Said the Lion to the Lioness – ‘When you are amber dust, –
No more a raging fire like the heat of the Sun
(No liking but all lust) –
Remember still the flowering of the amber blood and bone,
The rippling of bright muscles like a sea,
Remember the rose-prickles of bright paws
I-a spus leoaicei leul: “Când vei fi doar praf de chihlimbar,
Nu foc turbat cum este-al Soarelui
(Nu dragoste, ci jar),
Să nu uiți pârgul sângelui de chihlimbar
Și mușchii unduioși ca marea liniștită
Și ghearele lucioase, ghimpi de trandafir,
Though we shall mate no more
Till the fire of that sun the heart and the moon-cold bone are one.’
Chiar dacă noi n-o să ne mai împerechem
Până când focul inimii ce este soare
Și oasele, mai reci ca luna, vor fi una”.
Said the Skeleton lying upon the sands of Time –
‘The great gold planet that is the mourning heat of the Sun
Is greater than all gold, more powerful
Than the tawny body of a Lion that fire consumes
Like all that grows or leaps…so is the heart
Întins pe-al Timpului nisip, vorbi scheletul:
“Planeta falnică de aur care este
Căldura Soarelui îndoliată
Mai mândră-i ca tot aurul și mai puternic
Decât roșcatul trup de Leu pe care focul
Îl arde-așa cum arde tot ce crește sau tresaltă…
More powerful than all dust. Once I was Hercules
Or Samson, strong as the pillars of the seas:
But the flames of the heart consumed me, and the mind
Is but a foolish wind.’
Așa e inima, ca pulberea mai tare.
Hercule sau Samson am fost cândva,
Puternic precum stâlpii mării,
Dar focul inimii m-a mistuit iar mintea mea
E doar smintită boare.”
Said the Sun to the Moon – ‘When you are but a lonely white crone,
And I, a dead King in my golden armour somewhere in a dark wood,
Remember only this of our hopeless love
That never till Time is done
Will the fire of the heart and the fire of the mind be one.’
Și Soarele îi spuse Lunii: “Când vei fi o biată hârcă albă
Iar eu un rege mort cu za de aur într-un codru des,
Atâta să-ți aduci aminte
Despre iubirea noastră trecătoare ca furtuna:
Că focul inimii și flacăra din minte
Nu vor fi niciodată una”.
Edith Sitwell traducere de Leon Levițchi

12 mart.

a suporta

Verbul a suporta vine din limba franceză (supporter), moștenit încă din latină (supportare) și are două sensuri principale. Cel dintâi înseamnă „a avea forța necesară pentru a îndura o suferință fizică sau morală, cu tărie și calm”, fiind sinonim cu a duce, a îndura, a pătimi, a păți, a răbda, a suferi, a trage.

Folosit în construcții negative, este echivalent cu a admite, a concepe, a da voie, a îngădui, a permite, a tolera, ori cu figurate precum a înghiți, a mistui. Atunci când se referă la persoane, presupune „a accepta, admițându-i prezența și făcând abstracție de neajunsuri”, iar la fapte supărătoare – „a admite în mod conștient și tacit”.

Un alt sens se referă la „a susține o greutate, o povară; a rezista la…” sau la „a avea sau a lua în sarcina sa o obligație bănească”, echivalent al lui a sprijini, a finanța (greutăți fizice sau dificultăți financiare). Sinonimele regionale sunt destul de numeroase (și nu se referă doar la ultima accepție) – a pristăni, a obicni, a volnici, a honipsi, a pristui.

Continuare »

26 feb.

a drăgăni

Verbul a drăgăni nu există în DOOM2, dar eu mi-l aduc aminte din copilărie, folosit în zona în care am crescut.

Micul dicționar academic îl precizează, se pare, ca regionalism sinonim cu a dezmierda. În Noul dicționar universal al limbii române, l-am găsit pe a drăgăli, folosit în sfera populară, cu sensul de a mângâia, a dezmierda. Și asta e tot…

Continuare »

17 ian.

„A Ballad Of Burdens” de Algernon Charles Swinburne

The burden of fair women. Vain delight,
And love self-slain in some sweet shameful way,
And sorrowful old age that comes by night
As a thief comes that has no heart by day,
And change that finds fair cheeks and leaves them grey,
And weariness that keeps awake for hire,
And grief that says what pleasure used to say;
This is the end of every man’s desire.
Povara frumuseţii. Joc obscur,
Iubire sinucisă fără rost
Şi vârstă sosind noaptea ca un fur
Ce-n timpul zilei bestie a fost;
Schimbare-a dimineţii în apus,
Urtât ce, treaz, se-aşteaptă-nchiriat
Şi chin spunând ce poftele-au mai spus:
Aşa sfârşesc dorinţele unui bărbat.


Continuare »

12 iul.

„How They Brought the Good News from Ghent to Aix” de Robert Browning

I sprang to the stirrup, and Joris, and he;
I gallop’d, Dirck gallop’d, we gallop’d all three;
“Good speed !” cried the watch, as the gate-bolts undrew;
“Speed!” echoed the wall to us galloping through;
Behind shut the postern, the lights sank to rest,
And into the midnight we gallop’d abreast.
Săltai, dar, în şea, apoi Joris – şi dânsul – şi-alei!
Pornirăm galop – şi Dick, nebuneşte – tustrei.
„Drum bun!” spuse straja trăgând de zăvor;
„Bum!” zidul-ecou, când trecurăm în zbor.
Se trase podişca, lumina se stinse adânc.
Spre miezul de noapte, oblânc la oblânc!


Continuare »

© 2024 blog.ro-en.ro