17 ian.
„A Ballad Of Burdens” de Algernon Charles Swinburne
| The burden of fair women. Vain delight, And love self-slain in some sweet shameful way, And sorrowful old age that comes by night As a thief comes that has no heart by day, And change that finds fair cheeks and leaves them grey, And weariness that keeps awake for hire, And grief that says what pleasure used to say; This is the end of every man’s desire. |
Povara frumuseţii. Joc obscur, Iubire sinucisă fără rost Şi vârstă sosind noaptea ca un fur Ce-n timpul zilei bestie a fost; Schimbare-a dimineţii în apus, Urtât ce, treaz, se-aşteaptă-nchiriat Şi chin spunând ce poftele-au mai spus: Aşa sfârşesc dorinţele unui bărbat. |
| The burden of bought kisses. This is sore, A burden without fruit in childbearing; Between the nightfall and the dawn threescore, Threescore between the dawn and evening. The shuddering in thy lips, the shuddering In thy sad eyelids tremulous like fire, Makes love seem shameful and a wretched thing. This is the end of every man’s desire. |
Povara sărutatului plătit Şi-a gândului că n-o să ai feciori; Trei poli din zori până la asfinţit, Trei de la asfinţit până în zori. Al buzei tale tremur, al pleoapei, Trist pâlpâit al focului uitat Ce-ţi spune de ocară ce aproape-i: Aşa sfârşesc dorinţele unui bărbat. |
| The burden of sweet speeches. Nay, kneel down, Cover thy head, and weep; for verily These market-men that buy thy white and brown In the last days shall take no thought for thee. In the last days like earth thy face shall be, Yea, like sea-marsh made thick with brine and mire, Sad with sick leavings of the sterile sea. This is the end of every man’s desire. |
Povara vorbei dulci. Cu o basma Te-acoperă şi plânge-n sihăstrie; Neguţătorii tăi te vor uita În ultimele zile; pământie Îţi va fi faţa-n ultimele zile Ca ţărmul ros al mării, dezgustat De murdăria apelor sterile; Aşa sfârşesc dorinţele unui bărbat. |
| The burden of long living. Thou shalt fear Waking, and sleeping mourn upon thy bed; And say at night „Would God the day were here,” And say at dawn „Would God the day were dead.” With weary days thou shalt be clothed and fed, And wear remorse of heart for thine attire, Pain for thy girdle and sorrow upon thine head; This is the end of every man’s desire. |
Povara vieţii lungi. În somn sau trează, Neliniştile n-au să-ţi deie pace; Vei zice noaptea: „Dacă-ar fi amiază!” Şi ziua: „Întuneric de s-ar face!” Te vor hrăni tristeţea şi suspinul; Veşmântul tău, un cuget încărcat, Broboadă – ura, cingătoare – chinul: Aşa sfârşesc dorinţele unui bărbat. |
| The burden of bright colours. Thou shalt see Gold tarnished, and the grey above the green; And as the thing thou seest thy face shall be, And no more as the thing beforetime seen. And thou shalt say of mercy „It hath been,” And living, watch the old lips and loves expire, And talking, tears shall take thy breath between; This is the end of every man’s desire. |
Povara viilor culori. Vedea-vei Din aur zgură, plumburiu din verde, Căci sub puterea vremii şi-a otravei Până şi frumuseţea ta se pierde. Şi tălmăcind culorile aceste, Vei număra pe cei ce te-au lăsat Şi îţi vei spune: „Mila nu mai este” Aşa sfârşesc dorinţele unui bărbat. |
| The burden of sad sayings. In that day Thou shalt tell all thy days and hours, and tell Thy times and ways and words of love, and say How one was dear and one desirable, And sweet was life to hear and sweet to smell, But now with lights reverse the old hours retire And the last hour is shod with fire from hell; This is the end of every man’s desire. |
Povara vorbei triste. Cu glas tare Vei depăna aducerile-aminte; Iubirea caldă, zilele cu soare, Un ceas frumos, un ceas dorit fierbinte. Parfum şi cântec astăzi sunt vedenii Ale trecutului; adevărat E numai focul veşnic al gheenei: Aşa sfârşesc dorinţele unui bărbat. |
| The burden of four seasons. Rain in spring, White rain and wind among the tender trees; A summer of green sorrows gathering, Rank autumn in a mist of miseries, With sad face set towards the year, that sees The charred ash drop out of the dropping pyre, And winter wan with many maladies; This is the end of every man’s desire. |
Povara anotimpurilor. Ploaie Şi vânt ce-n lunile de primăvară Frâng pomii tineri sau îi înconvoaie: A verii nouă grijă şi povară; Ceţoasa toamnă ce priveşte cum Tăciunii cad din focul subţiat; Şi iarna palidă – final de-album: Aşa sfârşesc dorinţele unui bărbat. |
| The burden of dead faces. Out of sight And out of love, beyond the reach of hands, Changed in the changing of the dark and light, They walk and weep about the barren lands Where no seed is nor any garner stands, Where in short breaths the doubtful days respire, And time’s turned glass lets through the sighing sands; This is the end of every man’s desire. |
A umbrelor. Nu le atingi cu mâna. Sunt invizibile, nu sunt iubite Şi rătăcesc de cum s-a stins lumina Şi plâng pe ţarinile pustiite, Fără grânare cu sămânţă; aici Clepsidra timpului s-a răsturnat, Nisipul se aşterne pe urzici: Aşa sfârşesc dorinţele unui bărbat. |
| The burden of much gladness. Life and lust Forsake thee, and the face of thy delight; And underfoot the heavy hour strews dust, And overhead strange weathers burn and bite; And where the red was, lo the bloodless white, And where the truth was, the likeness of a liar, And where the day was, the likeness of the night; This is the end of every man’s desire. |
Povara râsului. Acum se curmă Dezmăţul fără margini; talpa grea A timpului azvârle praf în urmă; În zare se vesteşte vremea rea; În loc de roşu e paloarea sumbră, Minciună-n loc de adevăr curat, În loc de zi, a nopţii neagră umbră: Aşa sfârşesc dorinţele unui bărbat. |
| L’envoy Princes, and ye whom pleasure quickeneth, Heed well this rhyme before your pleasure tire; For life is sweet, but after life is death. This is the end of every man’s desire. |
L’envoy Toţi prinţii patimilor să audă Cântarea mea pân-a se fi-mbuibat; Căci vieţii dulci i-urmează moartea crudă: Aşa sfârşesc dorinţele unui bărbat. |
| Algernon Charles Swinburne | traducere de Leon Leviţchi |