Verbul a (se) împărtăși este un derivat al substantivului părtaș, cu prefixul în-, de al cărui sens se și leagă: „a face pe cineva părtaș la ceva” sau „a se face părtaș la ceva, a lua parte la ceva”, adică a participa. Dar și „a avea parte de…”, echivalent cu a primi (din…), a se înfrupta (din…), precum și „a primi o parte din ceva” – în sens mai general.

Sensurile sunt destul de multe, căci verbul mai poate să însemne „a accepta punctul de vedere al cuiva, a fi de acord cu…, a primi ca bun”, deci a accepta, a admite – când e vorba de păreri, opinii. Ori cu privire la idei, gânduri, sentimente – „a (se) destăinui cuiva ceva, a face cunoscut (pentru a găsi sprijin spiritual sau moral)”, adică a comunica, a declara, a (se) destăinui.

De asemenea, poate avea în vedere „a împărți cu cineva ceva, a da și altuia, a face parte cuiva”, dar și „a avea parte de același lucru ca și altcineva”. Atunci când se referă la bucurii sau necazuri, dureri, înseamnă „ a suporta împreună”, dar se pot avea în vedere și impresii… sau chiar soarta cuiva.

Utilizat deseori în spațiul bisericesc, verbul se referă la „a da sau a lua împărtășanie; a supune ritualului de împărtășanie (sfânta grijanie)”, fiind sinonim cu a (se) cumineca, a (se) griji. Iar de aici derivă semnificația argotică a termenului, însemnând „a consuma băuturi alcoolice” – a bea. Și, surprinzător, sinonime mai există, multe în registrul popular și regional.

Zilele trecute mi-a căzut privirea pe un citat care spunea așa: „Pentru că suntem muritori, fiecare talent, îndemânare, aptitudine pe care o posedăm, fiecare gând și trăire pe care am avut-o, fiecare peisaj superb pe care l-am văzut, fiecare obiect material pe care l-am avut, se va pierde, în definitiv. Asta doar dacă nu le împărtășim cuiva.”

Și m-am gândit, imediat, cât de fericită sunt. Pentru că în fiecare zi îmi împărtășesc cunoștințele și învățăturile elevilor mei. Iar în fiecare zi de luni, gândurile mele – mai trăsnite sau nu – ajung la cititorii acestui blog. Există, deci, părți din mine care nu se vor pierde niciodată, și vorbe care, cumva, vor intra în alte case, minți și suflete…

Verbul a flirta vine din limba franceză (flirter) – având însă un corespondent și în engleză (to flirt) – și este explicat, în dicționarele noastre, prin expresia „a fi în flirt cu cineva”. Dicționarele mai vechi (care notează și utilizări livrești) trimit la „jargonul burgheziei”, subliniind că înseamnă „a avea o legătură de dragoste ușoară, nestatornică; a susține o conversație ușuratică cu o persoană de sex opus”. Sinonimul indicat este a cocheta.

Și, vorba vechilor, flirtul este o activitate agreabilă și reconfortantă. Nu facem acuma o îndeletnicire de „toată ziua bună ziua” din ea, dar prinde bine, din timp în timp, să mai stricăm câte o ocheadă cu unul-altul nou sosit în viața noastră. Evident, vorbesc de cei neluați, ca să le spunem așa, pentru că cei luați rezolvă problema pe cont propriu – e treaba lor, nu ne amestecăm.

Continuare »

Verbul a motiva nu are prea multe sensuri, dar am descoperit că-s acoperite toate, zilele astea. Vine din franceză (motiver) și este un verb tranzitiv care se referă, în primul rând, la „a expune cauzele unui fapt, ale unei atitudini, ale unei acțiuni” sau „a aduce explicații, argumente în favoarea unei acțiuni, argumente în favoarea unei acțiuni, a unei hotărâri; a prezenta drept just, legitim, aducând motive întru susținere”, fiind sinonim cu a legitima, a arăta, a explica, a expune, a îndreptăți, a susține.

Cel de-al doilea sens al termenului este unul mai special, utilizat în legătură cu situațiile școlare (ale elevilor și ale studenților), având în vedere obligația de „a prezenta o motivare (scrisă) pentru justificarea absențelor de la cursuri”, accepție echivalentă, pe lângă celelalte variante, cu a scuza, a justifica.

Continuare »

Macmillan’s Open Dictionary a decretat că termenul este oficial după ce a făcut investigaţii în urma unei sugestii de la un cititor, aşa că „bawbag” este un cuvânt real. Dacă folosim termenul în Anglia, e ca şi cum am insulta pe cineva, pe când în Scoţia e un termen de alint, conform celor de la Macmillan.

Termenul argotic pentru „scrot” a fost folosit de zeci de ani înainte de apariţia fenomenului Twitter. În 2011, o furtună a fost botezată „Uraganul Bawbag”. Furtuna a fost devastatoare, cu vânturi de până la 265 km/h, care au măturat coastele, copacii au fost smulşi din rădăcini, iar şcolile, podurile şi drumurile închise. În câteva minute, denumirea a fost ca o scânteie ce a aprins un subiect de discuţie pe Twitter, devenind unul dintre subiectele de top # din lume.

Continuare »

Dezvoltarea internetului a condus şi la abilitatea de a folosi un dicţionar sau o enciclopedie online pentru a verifica semnificaţia, ortografia şi pronunţia cuvintelor. Pe de altă parte, utilizarea clasicelor echivalente tipărite este cale de dispariţie, după cum arată un studiu recent.

De asemenea, internetul aduce şi sfârşitul unor activităţi precum realizarea unui album foto plin de amintiri sub formă fizică, trimiterea de cărţi poştale din vacanţă sau adunatul în jurul televizorului cu familia, acestea pierzând tot mai mult teren în favoarea reţelelor sociale şi a televiziunii pe internet.

Continuare »