Verbul a rezerva este un neologism venit din limba franceză – réserver, în urma procesului de relatinizare (din mai vechiul reservare). Înseamnă, în primul rând, „a păstra ceva pentru cineva sau pentru ceva, pentru alt timp sau pentru altă întrebuințare; a pune deoparte (ceva) dintr-un tot”, fiind sinonim cu a (re)ține, a opri. Una dintre expresiile cel mai des folosite este a-și rezerva dreptul (a-și păstra pentru sine un drept).

Utilizat cu valoare pasivă, verbul se explică prin „a destina exclusiv (sau special) unei persoane sau unui grup, ori pentru un anumit scop”, fiind echivalent cu a atribui. Sensul figurat are în vedere soarta, providența, adică „a stabili dinainte” – a hărăzi, a hotărî, a meni, a orândui, a predestina, a pregăti, a rândui, a sorti, a soroci, a ursi, adică „a-i face cuiva parte de ceva”.

Continuare »

Expresia „fake news”, care descrie poveşti fără o bază în realitate, a fost aleasă de Macquarie Dictionary dreptul cuvântul anului. Se spune că practica creării zvonurilor false, propagandei şi a dezinformării au influenţat rezultatul alegerilor prezidenţiale din SUA.

Alegerea substantivelor compuse este o altă modă cu tendinţă crescătoare a celor care aleg neologisme. Comitetul Macquarie, din care fac parte comentatorul politic Annabel Crabb şi autoarea Kate Grenville, a ales „fake news” în defavoarea lui „halal snack pack” (mâncare de fast food care combină straturi de cartofi prăjiţi, brânză rasă, carne de halal doner kebab, plus usturoi şi sos de barbecue şi chili) şi a lui „enby” (care descrie o persoană ce nu se identifică nici cu genul masculin, nici cu genul feminin).

Continuare »

Verbul a (se) diferenția vine din limba franceză – différencier – și are trei sensuri, stabilite în funcție de felul în care intră în relație cu ceilalți termeni din context sau de domeniul în care este folosit. Varianta tranzitivă se referă la „a stabili deosebirea dintre două sau mai multe ființe sau lucruri, a delimita caracterele lor specifice”.

O altă accepție, cea asociată dimensiunii reflexive a termenului, are în vedere „a se deosebi de altcineva sau de altceva; a se impune prin trăsături distincte, a se manifesta în mod deosebit”. Dintr-un alt punct de vedere privind lucrurile, termenul se utilizează în matematică și înseamnă „a calcula o diferențială, a stabili prin calcul diferențial; a calcula o diferență sau o derivată”.

Continuare »

Verbul a invalida nu face parte dintre cele foarte des folosite în limba română. Aria sa de utilizare este mai ales domeniul juridic, însemnând „a constata şi a declara nevalabile anumite acte de procedură”. Atunci când este vorba despre procedee electorale şi de reprezentare, verbul se referă la „a declara nevalabilă alegerea membrilor organelor reprezentative sau împuternicirea delegaţilor la conferinţe sau la congrese interne ori internaţionale”. Cele mai des utilizate sinonime sunt a infirma şi a abroga.

Cu mai multe detalii, subliniem că se pot invalida acte, alegeri, legi, mandate, testamente etc., ce devin lipsite de valabilitate, sunt considerate nule, fiind, în consecinţă, lipsite de putere juridică. Este interesant faptul că, pentru aceste situaţii, nu se foloseşte termenul invalid, care are cu totul altă semnificaţie. Astfel, acesta se referă la „(persoană) care are o infirmitate (din cauza căreia este inaptă de muncă)” fiind sinonim cu infirm, mutilat, schilod şi venind din latinescul invalidus, pe filieră franceză – invalide.

Continuare »

Continuare »

Verbul a vota se poate referi, în primul rând, la „a-şi exprima prin vot părerea asupra unei candidaturi, a unei hotărâri, a unei propuneri etc.”, având astfel în vedere nuanţa intranzitivă a verbului (a vota pentru ceva). Pe de altă parte, poate avea şi valoare tranzitivă (a vota pe cineva), însemnând „a alege pe cineva prin vot, a da cuiva votul, a desemna prin vot”. Termenul vine din limba franceză (voter) şi denumeşte unul dintre marile câştiguri ale lumii moderne, un drept câştigat după o istorie tulbure şi agitată, în care omul a încercat să creeze (măcar) iluzia că îşi construieşte o lume dreaptă. Astăzi alegem să credem că votul fiecăruia contează şi că majoritatea câştigă. [Sau nu.] Dar campaniile electorale au devenit prilej de zâzanie şi de râcă.

Ne încăpăţânăm spre câte-un candidat sau altul, ne certăm cu prietenii, cu fraţii şi cu vecinii, avem impresia că am descoperit noi soluţia ieşirii din criza interminabilă. De fapt, totul e mult mai simplu: ce-ţi se pare ţie bun, pe alţii poate să nu-i intereseze, ce ţi se adresează ţie şi sufletului tău, pe altul poate să-l lase rece. Nu e nici mai prost, nici mai puţin demn să trăiască decât eşti tu, ci doar priveşte viaţa din alt punct de vedere, din alt loc. Nu poţi deveni purtătorul de cuvânt al întregii umanităţi şi nici nu există soluţii universale – apropo, până acum doar de vreo două ori au crezut oamenii că au găsit asta: una se cheamă panaceu şi una exterminare – ambele nişte iluzii distructive.

Continuare »